Vă propun următoarea judecată: întotdeauna trecutul îndepărtat se recitește, cel apropiat și prezentul se citesc mereu cu un scop. Firește, spun lucruri banale, însă ce faci când tot sensul unei vieți crește numai prin relectură? Dan C. Mihăilescu se afiliază unui asemenea club select de cititori. Nu doar din vocație, ca până nu de mult. …
Departe de a fi un scriitor productiv, Vitalie Ciobanu se întoarce la literatură ca într-un paradis amânat. Exilat în publicistică, el n-a lăsat prea multe ferestre spre ficțiune. Când le deschide, alege calea eseului, publicisticii sau memorialisticii. Evaluat îndeaproape, Vitalie Ciobanu e un om norocos: deși a scris puțină literatură, s-a aflat mereu în prim-plan. …
O dată ajunși în România, scriitorii basarabeni nu au trecut cu ochii închiși peste istoria Moldovei. De la Iulian Ciocan, Liliana Corobca, frații Vakulovski, Savatie Baștovoi și Galaicu-Păun la Tatiana Țîbuleac și ceilalți. Din fericire, destui. Nu fără oarecare ambiție anarhică, Dumitru Crudu miza pe fracturism pentru a se așeza, tot mai confortabil, în fotoliul …
De la F încoace, romanul rural arăta secătuit, iar patologicul și suceala originale se pierdeau în redundanțe. Abia cu 8 al lui Tudor Ganea putem vorbi despre reactualizarea lor. Nu cu mult înainte, Ciprian Măceșaru, în Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta (2016), prezenta bucățile alterate ale satului actual; de care vrei să …
Dacă ar fi un întunecat și ar alege relatarea la persoana întâi, probabil că Michel Houellebecq n-ar fi un model îndepărtat pentru Bogdan Teodorescu. Numai că specialistul în cartografierea actualității socio-politice preferă echidistanța policier-ului. Dindărătul unui ecran mat, el consemnează ritmul psihologic al prezentului, cu mișcările strategice din sistem. Apărut cu trei ani în urmă, …
Gâlceava iscată de Alina Nelega în arta teatrală putea să treacă productiv și în literatură. Întâi, pentru că viziunea ei asupra actorului-artist, cum îl numește, nu a „simplului” actor, ar fi găsit un teritoriu fertil în proza de respirație postmodernă. Apoi, pentru că monodrama – ca tehnică și reprezentare – schimba raporturile dintre instanțe. Dincolo …
primul aspect care derutează la finalul lecturii Melancoliei este chiar titlul. Cum poți lăsa în seama unui concept atât de dur vârste precum copilăria sau adolescența? Dar nubilitatea? Desigur, la fix treizeci de ani de la Visul/Nostalgia, Mircea Cărtărescu publică un corolar din perspectiva maturității depline. Așadar, nu nostalgia – care presupune revenirea tristă din …
Încet, dar sigur, prozatorul Stelian Tănase a fost înghițit de istoricul, jurnalistul și analistul politic cu același nume. Nici nu s-ar zice că determinările diferite i-au picat prost. La fel ca majoritatea scriitorilor, după 1989, el participă activ la soarta democrației, iluzionându-se că vocea lui se aude mai tare decât a politicienilor profesioniști. În privința …
Nu s-au risipit ecourile de la Umbra pierdută (2018), un roman sofisticat, cu disponibilități poetice exemplare, despre care am scris laudativ tot aici, că scriitoarea stabilită peste Ocean revine cu o nouă poveste. De astă dată despre cuplul arhetipal pierdut într-o lume infern. Eliadescă în rădăcină, dar virând spre poza melodramatică a inadaptatului modern prezentă …
De câte ori am citit în proza post-decembristă romane cu accente mai mult sau mai puțin pronunțate în direcția criticii unor noi utopii, am impresia că recitesc momentul 1949. Atunci, semnalele decretau că formele de organizare socială ce pretind o nouă libertate alertează, în fond, un alt model de dictatură – cu atașament către violență …
Numai Petru Cimpoeșu poate să amuze și să intrige în același timp cu titlul noii sale cărți: Bărbați fără degete… Greu de crezut că adaosul „și alte amintiri penibile” va rămâne în memoria imediată. Parcă și vezi mulțimea de bărbați nefericiți, torturați sau ghinioniști, ba, nu cu mult efort, și grămăjoara cu arătătoare inerte. În …
Oricât s-ar ascunde, fericirea nu scapă de Lavinia Bălulescu (n. 1985). La mine-n cap, romanul de-acum șase ani, acționa psihopatia căutării ei în fantasmele unei iubiri inegale. Purtând numele unei cârciumi reale, Terasa Fericirii este o colecție de schițe jurnalistice despre Bucureștiul unei optimiste fără leac. Citind textele, nu poți să nu invidiezi câte i …