Apocalipsa ilfoveană

De la F încoace, romanul rural arăta secătuit, iar patologicul și suceala originale se pierdeau în redundanțe. Abia cu 8 al lui Tudor Ganea putem vorbi despre reactualizarea lor. Nu cu mult înainte, Ciprian Măceșaru, în Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta (2016), prezenta bucățile alterate ale satului actual; de care vrei să uiți, dacă așa arată noua autenticitate. În schimb, Tudor Ganea, asemeni lui Adrian Chivu, cel din Ochi albaștri, pleoape verzi și buze mov (2010), găsește în imagi­na­rul lui Marquez focare psihe­delice pentru scenarii autoh­tone. Ca și Tatiana Țîbuleac și alții, Eréndira ocupă un loc exagerat între contempo­ranii de toate vârstele (de la Ganea la Ruști), iar Un veac de singurătate s-a adaptat ca un șablon obliga­toriu. În 8, familia Buendia se cheamă Mocoiu, din satul ilfovean Gruiu, numele devenind sinonimul autoexterminării.

De la basmul rural la ucronia rurală și radiografiile realiste de care aminteam, în 8 citim monografia degenerării. Inițial, titlul, la fel de straniu ca F-ul lui D. R. Popescu, m-a dus cu gândul la cartea austriacului Konrad Lorenz, Cele opt păcate ale omenirii civilizate. Curând, însă, descoperim păcatele biblice ce vor fi întrupate de tot atâtea personaje (apoi, sunt la fel de multe inițieri, boli, viruși, infinitul etc.). Limpede e că Ganea definitivează o mitologie a Ilfovului și Ialomiței, cu gruienii în prim-plan; în 8 se temperează elanul funambulesc din Porci (2017). Însă burlescul rămâne alert.

Istoria familiei începe cu Tanța și Gelu Mocoiu, căsătoriți din dragoste, însă nimfomana Tanța distruge familia și unește bărbații satului. Povestea alterată a Eréndirei se derulează cu repeziciune: cu ani în urmă, Duda adoptă pe Tanța pentru afacerea ei cu colivă. Fără să știe, văduva lui Fane-Cărunt crește răul după ce-l stârpise à la Tarantino. De aici, nimfeta diabolică descoperă adevărata plăcere la familia preotului Iovan. Noul mentor, țiganca Mariana Băbuța, avertizează în zadar că Gelu e doar iluzia îndrăgostirii. La fel ca prostituatele lui Marquez, în eroinele de felul acesta se amestecă tristețea și plăcerea. Ganea le pune la temelia unei Sodome rurale, pe care așază restul familiei. Afară de Mihai (Miță), ajuns afacerist bucureștean, ceilalți copii cu tați diferiți (gemenii Ioan – Onu – Ina și hermafroditul Vasilică) și bunicii (Ioan și Sanda) sunt analfabeți. Asta chiar dacă mitomania bunicului, mare povestitor, ar putea contrazice lipsa educației. De la curtea plină de găini, apoi umplută cu fier vechi, ajungem la traiul sărăcăcios al lui Miță-Quasimodo transformat într-unul luxos. În fapt, un Patrick Bateman autohton. Cu zestrea erotomană, copiii practică incestul și cinismul halucinogen, fără să-și îmblânzească niciodată instinctul animalic ori pe cel autodistructiv. Singurul civilizator e Sandu-Clește (cu nume de filosof, Alexandru Dragomir), îndrăgostit de Procesul maimuțelor și lectură, cel coborât dintr-o familie cultă în fruntea interlopilor folosește, după modelul Pitești, cunoașterea în slujba răului. La fel cum Vali-Tractor (Balena) înțelege să progreseze tot pe calea cea scurtă. Ridicarea păcatului la rang metafizic se observă odată cu icoana lui Fane-Cărunt, apostolul secret al depravării, pictat chiar de preot la indicațiile nimfetei seduse. Ghidată de răul organic, lumea gruienilor piere biblic, sub povara păcatelor de moarte.

În 8, violența lui Palahniuk întâlnește imagi­na­rul lui Guy Ritchie. Pretutindeni seisme traumati­zante în biografii. Trecutul respiră violență în prezent, cruzime și resentiment. Pentru cei mai mulți, a ucide un om e la fel de simplu ca tăierea găinilor.

Într-un final distopic ce amintește de P.D. James, mezinul Vasilică, hermafroditul mut, cel care suferă în prezența răului și îmblânzește fiarele și insectele, martorul sodomiei generalizate, va fi și unicul supraviețuitor al carantinei apocaliptice. Ca întotdeauna, Tudor Ganea rămâne fidel inocenței. Înger sau speranță a umanității, Vasilică traversează peisajul post-apocaliptic îndreptându-se spre un altul.

Când toți se așteaptă la un pas înapoi, Tudor Ganea înaintează cu talent fără să respire adânc. Avantaj și defect, totodată.