Un banc de dinainte de 1989 rezuma programul de lucru al lui Nicolae Ceaușescu: „După ce se trezește, pleacă la Aeroportul Otopeni. Dacă nu vine nimeni, pleacă el.“ Îi plăceau „vizitili“. Sigur, ar fi vrut să fie invitat în lumea bună, în Occidentul aflat pe buza prăpastiei, dar nu prea îi ieșea. Vizitele în State …
Dacă ar fi să ne luăm după imaginea oficială a vieții de azi a chinezilor, am fi împinși să credem că acolo domnește legea, că lumea e bucuroasă, se înmulțește în ritmul stabilit de partid și produce toată aparatura lumii. Economia pare că duduie, iar democrația este prezentă în viața oamenilor. Cu ocazia unei vizite …
În 1990, în iunie, cînd, la prima mea vizită în Occident, m-a găzduit cu toată prietenia în camera lui de cămin din Cité Universitaire din Paris, Matei Vișniec m-a lăsat o săptămînă singur, pentru că pleca la Avignon. „Ce e la Avignon?“, îl întreb. „Un mare festival de teatru“. Mergea să vadă, să observe, să …
Agenția Internațională pentru Nostalgie și-a deschis, imediat după 1989, un punct de lucru și în România. La început, a derulat programe cu persoanele în vîrstă, care evocau perioada fericită de pînă în 1947, curmată de pușcăriile comuniste, de Canal, de colectivizare, de „democrația sovietică“. A fost ceea ce s-ar putea numi un episod-pilot care a …
Cînd omul educat aude într-o conversație numele lui Pascal, intervine ca dintr-un fel de reflex (condiționat de cultura generală): „Ah, da, Pariul lui Pascal“… Un pariu care, din păcate, nu își arată rezultatul decît în ultimă instanță, cînd, oricum, nu mai contează. Îl rezum pe scurt: o persoană rațională are tot interesul să creadă în …
Fie autorul cît de mic/ vrea și el glorie, un pic“. Eu, de pildă, instigat de discuțiile despre Inteligența Artificială, am vrut să aflu ce știe ea despre mine, dacă exist în rezervorul ei uriaș de informații. Intru pe site-ul și zic: „Te rog să scrii 3 000 de semne despre opera literară a lui …
Aproape întîmplător, am dat pe internet peste un Top 10 al celor mai mari trădători din istorie. Un top alcătuit de francezi (nu cunosc metodologia, nu există amănunte referitoare la procedura de selecție) care, în mod normal, trebuia să pună pe primul loc un francez, n’est ce pas? În rest, americani, un chinez, un indian, …
Spaniolul Pedro Gonzales (1537-1618), rămas în analale curților europene drept Petru Gonsalvus, nu v-ar fi putut spune cu exactitate dacă viața e dreaptă sau nedreaptă. Faptul că s-a născut cu o boală rară, hiperticoza, nu a fost de natură să-l facă nefericit. Boala i-a umplut fața de păr, ceea ce l-a determinat pe naturalistul italian …
Primul pinguin din viața mea a fost Apolodor, cu tot ceea ce însemna el („Cînta în cor/ era tenor“). Mulțumiri postume, Gellu Naum! Știu și acum pe de rost cîteva strofe și consider cărțile cu Apolodor cele mai frumoase volume la care am avut acces în copilărie. Aș face din ele o lectură obligatorie și …
Un documentar pe care nu l-am văzut și o însemnare a cuiva pe Twitter mi-au adus aminte de un text clasic din Ars Amatoria, Din lirica chineză: „Se recoltează grînele în mai/ un om, un pai, un om, un pai“. Documentarul (pe care nu l-am văzut, dar l-a văzut soția mea, deci, aproape că l-am …
Gabriel March Granados avea o meserie frumoasă, pe care o practica într-un loc frumos: era poștaș în Palma de Mallorca. A început să lucreze la 18 ani, din 28 ianuarie 1968 pînă în 31 martie 1970. Doi ani și un pic. Și s-a oprit din muncă nu pentru că nu i-ar fi plăcut meseria. Din …
„Poate că cel mai mare mister al întregului Război Rece este de ce Paradisul Clasei Muncitoare nu a fost în stare să producă o pereche decentă de blugi.“ Niall Fergusson, The West and the Rest Prima dată am văzut blugi, ca toți cei din generația mea, în filmele americane, în special în western-uri. Cei mai …