Primul pinguin din viața mea a fost Apolodor, cu tot ceea ce însemna el („Cînta în cor/ era tenor“). Mulțumiri postume, Gellu Naum! Știu și acum pe de rost cîteva strofe și consider cărțile cu Apolodor cele mai frumoase volume la care am avut acces în copilărie. Aș face din ele o lectură obligatorie și pentru generația care pune mîna mai întîi pe smartfon și abia mai tîrziu pe carte. În afară de pinguin, tot atunci și tot prin porți livrești, a intrat în viața mea și un cangur blond („blondul din fotografie este cangurul Ilie“). Dar nu despre asta e vorba acum, cangurul îl am în alt buzunar.
Înainte de a-mi pune întrebarea dacă pinguinul e pasăre sau animal, pentru mine a fost personaj. Nici azi nu am un răspuns clar: consider pinguinul o pasăre care nu zboară. (Am întîlnit un caz de pasăre care nu zboară în Noua Caledonie, cagou. Era singura viețuitoare înainte de sosirea exploratorilor, misionarilor și piraților. O pasăre fără dușmani naturali, care nu avea nevoie să zboare ca să scape. Pentru a se hrăni, înghițea gîngăniile și semințele direct de pe pămînt, din pădurea tropicală. O pasăre comodă pentru care acum e prea tîrziu să învețe să zboare, deși au apărut deja cîțiva dușmani naturali).
Revin la pinguin, nostima viețuitoare pe care soția mea îl are drept animal/pasăre preferat/ă (colecționabil/ă). Am citit câte ceva despre ei și am aflat că în coloniile de pinguini există o organizare foarte interesantă, că fidelitatea în cuplu este dovedită, că pinguinul mascul clocește și el ouăle etc. S-au făcut documentare și filme de animație în care pinguinii sînt personaje negative, dar noi știm că nu e așa. Cinematografia exagerează!
Făptură blîndă, pinguinul a ajuns pînă la ieslea de la Bethleem, dar a intrat și în rîndul viețuitoarelor care apar în reclame de Crăciun. Nu știu cum, dar în multe Tîrguri de Crăciun pinguinii se insinuează ca simboluri ale Nașterii. Desigur, nu au existat pinguini în ieslea arhetipală. Dar nici marketingul de acum nu a existat.
În fine, am văzut primii pinguini în carne și aripi în Africa de Sud, în colonia de la Boulders, cam pe lîngă Cape Town. Erau pinguinii comuni, care trăiesc pe pămînt, nu pe banchiză. Apoi am avut șansa de a urmări bălăcindu-se toate speciile de pinguini în Sea World, San Diego, spre entuziasmul soției mele: „I-am văzut pe toți“.
Cele de mai sus ar fi niște subiecte de pahar, atunci cînd lîncezește discuția sau cînd, dimpotrivă, riscă să aprindă spiritele. Nu le-aș fi evocat dacă n-aș fi citit recent un articol în „Science & Avenir“ sub titlul Declinul pinguinilor ar putea agrava schimbările climatice. Grav titlu, mai ales în raport cu blîndele viețuitoare cu aripi. Cum adică? Și pinguinii sînt de vină? Nu e destul că deja sînt învinovățiți oamenii și vitele? Hai, măi, Greta, nu ne face una ca asta!
Citesc mai atent: nu pinguinii, ci declinul pinguinilor ar fi vinovat de schimbările climatice. Știrea e cam așa: declinul populațiilor de pinguini ar putea avea un impact asupra ciclului fierului în Oceanul Austral (sursa e un articol din revista „Natura Communications“). Citez: „Fierul este un element crucial al ecosistemelor din Oceanul Austral, ca sursă de hrană pentru filoplanctom (plancton vegetal)“. Studiul subliniază rolul esențial al pinguinilor care consumă Krill (placton animal bogat în fier) și fertilizează prin dejecțiile lor apele meridionale.
Cercetătorii au calculat volumul de excremente (vedeți, unii cercetători se ocupă și cu chestii mai puțin spectaculoase) (guano) al unei colonii de pinguini de pe Insula Decepției (ce nume de locuri au mai dat și exploratorii!), „cu ajutorul dronelor și al Inteligenței Artificiale și au găsit, în urma analizelor chimice, trei miligrame de fier per gram de caca de pinguin.“ Ei, bine, extrapolînd datele, cot la cot cu inteligența artificială, cercetătorii au ajuns la concluzia că pinguinii respectivi reciclează 521 de tone de fier în fiecare an. Repet, 521 de tone! E mult? Ei, bine, e mult mai puțin decît acum 40 de ani, timp în care populația de pinguini s-a înjumătățit. Un semnal de alarmă: Planetei cît mai mulți pinguini! O cît mai amplă deFERcare!
Dacă vi se pare un subiect derizoriu, cel mult de rîs, mai vin cu unul, de data asta din coloniile monarhice alcătuite din pinguini imperiali. Dar nu părăsim zona de interes: nu se știe dacă excrementele acestor pinguini conțin fier (nu le-a analizat nimeni în acest sens), dar e cert că sînt bogate în gaz ilariant. Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au izbucnit în rîs ori de cîte ori au dat peste grămăjoare de găinaț de pinguin, bogat în protoxid de azot. Un gaz cu efect de seră cu efect euforizant. Pîrț hilariant, cum ar veni. Printre hohote de rîs, cercetătorii excrementelor de pinguini imperiali ne asigură că acest gaz nu are un impact asupra „bugetului energetic global al Terrei“.
În fine, printre veștile catastrofice despre planetă, printre grete și grinpisuri, iată una care nu e chiar așa de rahat cum ar părea. Dimpotrivă, ne binedispune…