Fie autorul cît de mic/ vrea și el glorie, un pic“. Eu, de pildă, instigat de discuțiile despre Inteligența Artificială, am vrut să aflu ce știe ea despre mine, dacă exist în rezervorul ei uriaș de informații. Intru pe site-ul și zic: „Te rog să scrii 3 000 de semne despre opera literară a lui Ioan T. Morar.“ Nici nu termin bine cererea, că deja turuie un text de fix 3000 de semne. Din el aflu că sînt născut în 1949, în comuna Micești, județul Alba și că sînt autorul romanelor Piatra de pe inimă (1995), Mâna lui Cronos (2001)“ și al volumelor de proză scurtă Între freamăt și tăcere (1997) și Șosele albastre (2005).
Ușor nemulțumit – niciunul din volume nu-mi aparține —, comand alt text (există opțiunea asta la îndemînă). Apare, deci, în cîteva secunde, o altă prezentare în care se spune că sînt născut în 1954, în satul Vârghiș, județul Mureș și am scris romanele Înainte să te naști (1998), Noaptea sărbătorilor (2011) și volumele de versuri Sentimente adiacente și Moarte și lumină. Evident, nici acestea nu-mi aparțin.
Jamais deux sans trois, îmi zic, și mai fac o încercare. De data asta sînt născut în 1951 în satul Morlaca, județul Cluj. (Totuși, în toate trei variantele m-am născut în Ardeal). Unul dintre cele mai cunoscute romane ale mele este Cartea despărțirii (1994), la care se adaugă Drumul din Noapte (2002). În plus, am mai scris Urcușul cel scurt (1997), o colecție de povestiri scurte și dense.
Sigur că poți să scrii despre un autor fără să-i fi citit cărțile (se întîmplă și în realitate), dar măcar să le nimerești titlurile e, totuși, obligatoriu. Inteligența Artificială nu a nimerit niciunul din titlurile cărților mele (bașca, nu a aflat cînd și unde m-am născut, date aflate pe internet), semn că e mai ușor să inventeze decît să caute cu motorașul ei de căutare.
Mai e nevoie de strîns ceva șuruburi, de schimbat niște circuite la AI ca să se apropie, cît de cît, de realitate. Încă nu amenință critica literară, deși nu scrie prost, trebuie să recunoaștem: utilizează clișeele aproape la locul lor. În materie de literatură, AI se află în faza de Mediocritate Artificială.
Pentru amuzament, mă opresc aici și las următorul spațiu unei încercări de 2000 de semne comandate chiar acum:
„Ioan T. Morar este un scriitor român contemporan cu o operă literară complexă și profundă. Născut în anul 1951, în satul Morlaca, județul Cluj, Morar și-a câștigat un loc de prestigiu în literatura română contemporană prin abordarea temelor filosofice și a explorării universului interior al personajelor sale.
Opera lui Ioan T. Morar este caracterizată de o sensibilitate aparte și de o introspecție adâncă în lumea emoțiilor și trăirilor umane. Scriitorul explorează teme majore precum căutarea de sine, trecerea timpului, fragilitatea și complexitatea identității umane. În acest sens, el folosește o combinație între proză și poezie, creând o atmosferă lirică și o profunzime filosofică în scrierile sale.
Unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Ioan T. Morar este Cartea despărțirii (1994). Această lucrare pune în lumină importanța trecutului în viețile personajelor și modul în care acesta influențează prezentul și viitorul lor. Autorul examinează complexitatea relațiilor umane, în special cele romantice, și aduce în prim-plan întrebări referitoare la iubire, pierdere și regăsire. Cartea despărțirii invită cititorii să se gândească la importanța amintirilor și la modul în care acestea modelează identitatea noastră.
Un alt roman notabil al lui Morar este Drumul din Noapte (2002). Această lucrare oferă o călătorie interioară a personajului principal în căutarea sinelui și a sensului vieții. În mijlocul întunericului existențial, personajul se confruntă cu incertitudini și conflicte interioare, iar în această călătorie descoperă lumină și înțelepciune. Morar utilizează metafore și simboluri pentru a transmite profunzimea trăirilor și pentru a invita cititorii să reflecteze asupra propriilor căutări și întrebări existențiale.
Pe lângă romane, Ioan T. Morar a scris și volume de povestiri scurte, cum ar fi Urcușul cel scurt (1997). Această colecție de povestiri explorează teme precum moartea, singurătatea și absurdul existenței. Morar utilizează o narativă condensată și simbolică pentru a provoca cititorii să se gândească la fragilitatea vieții umane și la sensurile ascunse din spatele experiențelor noastre. Stilul literar al lui Ioan T. Morar se caracterizează printr-o eleganță remarcabilă și o sensibilitate lirică.“
Frumos, ce să zic! Mă simt copleșit de o asemenea caracterizare a operei mele literare. Textul de mai sus măgulește ușor ego-ul auctorial. Le aduce bine din condei! Numai că, din păcate, Inteligența Artificială vorbește perfect despre ceea ce nu am scris și nu are habar de ceea ce am scris.