Dacă ar fi să ne luăm după imaginea oficială a vieții de azi a chinezilor, am fi împinși să credem că acolo domnește legea, că lumea e bucuroasă, se înmulțește în ritmul stabilit de partid și produce toată aparatura lumii. Economia pare că duduie, iar democrația este prezentă în viața oamenilor.
Cu ocazia unei vizite în China, la o fabrică de autoturisme listată pe Bursa din Hong Kong, deci capitalistă, cum ar fi, au vorbit la ceremonia la care am participat directoarea fabricii și secretarul de partid. De partid comunist. L-am întrebat pe translator ce rol are secretarul de partid într-o firmă capitalistă și mi-a răspuns că-i îndrumă pe comuniști. „Dar“, a ținut el să-mi spună, „în China este pluralism politic, mai sînt cîteva partide pe lîngă cel comunist“. Apoi s-a fîstîcit cînd l-am întrebat de ce nu au vorbit și șefii celorlalte partide.
Grija partidului pentru a transmite o imagine idilică a vieții chinezilor este o preocupare permanentă. Iar asta ne-a costat, să nu uităm, doi ani și ceva de pandemie. Din cînd în cînd, odată cu internetul, cortina de pîslă se mai dă la o parte și ajungi să afli, dacă te interesează, că în spatele acestei imagini fericite există și criminalitate, și mafii, și ucigași. Recent, am citit despre o întîmplare care, dacă ar deveni film, ar deveni unul cu proști. Cu ucigași proști și lacomi.
Acum cîțiva ani, în localitatea Guangxi, omul de afaceri Tan Youhui s-a gîndit să rezolve o dispută economică cu concurentul său, numit, în povestea noastră, Wei. Decît să dea niște milioane despăgubire, s-a gîndit că scapă cu mai puține, mai precis două milioane de yuani, plătind un ucigaș care să „încheie“ disputa. Nu știu cum se contactează ucigașii plătiți în China, dar Tan Youhui se pare că a știut și, astfel, a ajuns la Xi Guangan, probabil un criminal profesionist. Care, auzind suma, două milioane de yuani, a stat un pic pe gînduri. De ce să-și păteze el mîinile cu sînge nevinovat? Ia să pună el un milion deoparte și să găsească un criminal mai puțin pretențios, care să se mulțumească cu un milion. Și l-a găsit (repet, nu știu prin ce metodă) în persoana lui Mo Tianxiang, care a acceptat să-l ucidă la „juma de preț“ pe domnul Wei. La rîndul lui, văzîndu-se deja cu suma în buzunar, Mo a avut aceleași gînduri ca și Xi. Ține jumătate din bani și găsește un ucigaș flămînd, care să ucidă pentru cealaltă jumătate, adică pentru 500.000 de yuani. Nu știu cît a căutat și el omul potrivit, pînă la urmă, însă, l-a găsit. Yang Kangsheng a acceptat suma. Au bătut palma și, după aceea, Yang a avut același raționament ca și ceilalți doi. S-a gîndit că 250.000 de yuani sînt suficienți pentru a găsi un ucigaș și mai flămînd decît el. Și l-a găsit pe Yang Guangsheng.
Ei, bine, povestea nu se sfîrșește aici, pentru că și Yang Guangsheng a gîndit la fel. Și l-a găsit pe Ling Xiansi. Care urma să-l ucidă pe Wei pentru doar 100.000 de yuani. Sumă pe care, gîndindu-se mai bine, a găsit-o prea mică. Nu merita să-și mînjească mîinile de sînge pentru un fel de mărunțiș. Așa că omul a contactat „victima“ într-o cafenea și i-a propus să facă o poză falsă, cu el întins pe jos și, după încasarea „mărunțișului“, să meargă să anunțe poliția. Sau miliția, că nu știu cum e la chinezi. Wei a acceptat și, evident, a pornit un proces împotriva ucigașilor potențiali și a comanditarului. Doar că, după o anchetă sumară, care a avut loc în 2016, cei șase au fost achitați din lipsă de probe. Procuratura nu s-a lăsat înfrîntă și a făcut apel. Procesul s-a reluat și, cum-necum, au apărut niște dovezi. A urmat un proces pentru crimă cu victima sănătoasă tun, aflată în sală.
În mod normal, zic eu, justiția ar fi trebuit să se pronunțe astfel. Primul ucigaș să ia o pedeapsă, al doilea, jumătate, al treilea jumătate din jumătate, adică un sfert, al patrulea, jumătate din sfert, adică o optime, al cincilea nimic, pentru că i-a salvat viața lui Wei…
Dar tribunalul a decis altfel. Tan, comanditarul, a fost condamnat la cinci ani. Xi, cel căruia i s-au propus două milioane de yuani a luat trei ani și șase luni, Yang Kangsheng și Yang Guangsheng, adică al doilea și al treilea ucigaș au fost condamnați la fel, la trei ani și trei luni, Mo a luat trei ani, iar Ling, ultimul din lanțul slăbiciunilor, în loc să fie achitat, s-a trezit cu o condamnare de doi ani și șapte luni.
După ce am aflat întîmplarea asta, abia aștept un film serial chinezesc, dacă se poate pe Netflix, să vedem și detectivi chinezi de culoare.