O lume pierdută

În copilărie, când am avut primul pix, mi s-a părut că țin în mână un instrument miraculos. Lua locul tocului, al stiloului, ambele cu penițe de obicei proaste, căci erau din cele ieftine, și ambele dependente de cerneală, adică de călimară. Pixul folosea o pastă pe care, atunci când se consuma, o înlocuiam cu alta …

Addenda la un articol din „Expres cultural“

Citind un număr recent (nr. 5, a.c.) din revista ieșeană „Expres cultural“ am avut o surpriză deosebită – una plăcută, recunosc. Am descoperit acolo, reconstituită, o întâmplare literară al cărei personaj central am fost eu sau, mai degrabă, a fost una dintre poeziile mele intitulată Elegie pentru o farmacistă. Îi mulțumesc pe această cale domnului …

Proza de astăzi

Starea prozei? Credem că este binevenită, din timp în timp, o discuție despre situația diferitelor forme de expresie literară – poezie, critică și eseu, literatură de idei sau proză, cu care, iată, și deschidem această serie de dezbateri. Nu ne propunem, Doamne ferește!, să facem vreun bilanț triumfalist, nici n-am avea motive, ci doar să …

Critica de întâmpinare și starea literaturii

Despre cronica literară, encore et toujours – așa sună tema pe care am propus-o colegilor mei de redacție pentru ancheta literară/ masa rotundă/ dezbaterea din acest număr dublu al revistei noastre. Desigur, cititorii „României literare“ vor fi descoperit că formularea aceasta reprezintă titlul ultimului editorial publicat în timpul vieții de directorul „R.l.“ (în numărul 12, …

Normalitatea în care mi-ar plăcea să trăiesc

Reiau aici o afirmație a lui Friedrich Schlegel, preluată și comentată de Milan Kundera într-un roman al său, și apoi, prin intermediul acestuia, de Nicolae Manolescu, care a atras atenția asupra ei: „Revoluția Franceză, Wilhelm Meister al lui Goethe și Wissenschaftslehre a lui Fichte sunt tendințele cele mai importante ale epocii noastre.“ Fraza, datând de …

55

Scurtă recapitulare: în 1968, locul „Gazetei literare“ este luat de România literară, ca săptămânal al Uniunii Scriitorilor. Numele era împrumutat de la revista care, timp de un an, în 1855, a apărut la Iași, sub conducerea lui Vasile Alecsandri. Neapărat, e de amintit și o altă reînviere a revistei, aproape doi ani de zile, între …

Note și accente 33-34/2023

Crizele noastre Din timp în timp, dar tot mai des, izbucnesc la noi crize acute. Desfășurarea lor este mereu aceeași: în mod cu totul incidental, ele ajung în centrul atenției publice și o monopolizează. Societatea românească se inflamează (ușor!), se revoltă, intră în vibrație, crizele provoacă dezbateri furibunde și induc o stare de isterie națională, …

Note și accente 32/2023

O întrebare fără un răspuns clar Mă întreb, pentru a câta oară, dacă un mediu ostil literaturii îl poate afecta pe un scriitor într-atât de mult încât să-i blocheze creativitatea, să-l împiedice să mai scrie. Și nu neapărat un mediu fățiș ostil, ci doar un mediu indiferent, un mediu incapabil să aprecieze performanța literară, dar …

„Simț enorm și văz monstruos“

Mi se pare dezamăgitor ce se întâmplă cu societatea românească a momentului și găsesc că drumul pe care pășim e plin de sinuozități păgubitoare, de aceea singura mea speranță ar fi că mă înșel: privirea mea deformează, percep eu eronat lucrurile, după faimoasa formulare a maestrului: „Simț enorm și văz monstruos!“. Dar să discutăm la …

Note și accente 29-30/2023

Puzzle O carte care se schimbă la față După 14 ani de la prima ediție, Mircea Mihăieș își republică volumul Despre doliu. Un an din viața lui Leon W., într-o versiune revăzută, regândită, astfel încât să-l reprezinte pe autor acum și totdeauna. Cartea este impresionantă în atâta privințe și, în primul rând, prin faptul că …