Ce viitor se întrevede pentru arta cuvântului, literatura? Unul sumbru, sunt tentat să consider, iar răspunsul acesta nu e un exercițiu de predicție pesimistă, ci este expresia unei examinări lucide a ceea ce trăim în acest moment. Cu alte cuvinte, nu suntem în situația să ghicim cum va fi viitorul, fiindcă timpul respectiv, viitorul, a …

A trecut un an de când a plecat dintre noi cel mai important membru al redacției, Nicolae Manolescu, marele critic literar. În primul rând, o constatare privind falsa/ nefireasca/ eronata percepție a timpului: ce repede, fulgerător de repede s-a scurs anul acesta, parcă a fost ieri. Și apoi, o observație mai degrabă banală: Nicolae Manolescu …

Precizare: Situațiile și personajele din această istorioară fiind fictive, orice asemănare cu situații și personaje existente este, cum se spune, pur întâmplătoare. A fost odată ca niciodată o țară îndepărtată, s-o numim X, frumoasă ca o grădină, dar vai!, cu prea mulți dintre locuitorii săi transformați, pe nesimțite, în „maglaviți și maglavite“ (creația lingvistică atât …

O întrebare pe care e normal să și-o pună mereu și mereu orice autor literar este „De ce scriu?“ Strict, ea se referă la cauza scrisului, la resorturile lăuntrice care-l îndeamnă pe scriitor să-și dedice eforturile acestei îndeletniciri. Dar, prin extindere de înțeles, interogația respectivă își apropriază și alte zone, cele care țin nu de …

Am vorbit rândul trecut, dintre artele cuvântului, despre poezie. Aș vrea acum să ne oprim cu gândul la arta pe care o socotesc complementară poeziei, proza, cu strictă referire la roman, specia privilegiată în cadrul genului epic. Dacă poezia e o artă a interiorității omului, reprezentată geometric prin planul vertical (subliniind adâncimea sondării lăuntrice și …

Poezia și proza. Ce le apropie, ce le desparte? Ambele sunt arte ale cuvântului, diferite însă. Și, în opinia mea, complementare, căci laolaltă dau o imagine a ceea ce înseamnă făptura umană în integralitatea sa. Așa cum le închipui eu, poezia este o artă a interiorității omului, iar proza, o artă a omului în lume. …

Dacă punem față în față literatura română de astăzi cu literatura străină a momentului, cu traducerile adică, în ce relație s-ar cădea să le așezăm? Ar fi potrivit să le apropiem prin conjuncția și? Să le despărțim prin conjuncția care exclude sau? În fine, să le comparăm, să le confruntăm prin prepoziția versus/ contra, care …

Sunt cuvinte care tind să iasă din vorbirea curentă prin nefolosire. Și nu le vom mai folosi fiindcă ceea ce denumesc ele e pe cale să nu mai existe sau chiar nu mai există, nu mai e regăsit în universul sentimentelor, obiectelor, acțiunilor și însușirilor noastre. Dispariția acelor cuvinte nu trebuie înțeleasă ca o pieire …

Recent, Ioan T. Morar, cola – boratorul revistei noastre, scriitorul pe care-l prețuiesc atât de mult, m-a invitat la un spectacol al grupului Divertis desfășurat la Sala Palatului. Să rememorăm ajutați de internet: sală de concerte, centru de conferințe, Sala Palatului a fost construită în anii 1959-1960 (în epoca Dej), după planurile arhitecților Horia Maicu, …

Nu sunt puține vocile credibile care, privind scena noastră publică, semnalează lipsa de încredere ce domnește în societatea românească a momentului, între diferitele sale segmente, profesionale și nu numai. Prăpăstii mai mari sau mai mici ne despart pe unii de alții. Această evaluare mi se pare corectă și cred, totodată, că ea este valabilă și …

Când mă simt extenuat fizic și deprimat, fără speranță, am o formă personală de terapie care, de câte ori o aplic, funcționează. Citesc măcar câteva pagini din Caragiale. Prozele sale mă remontează fără greș. Ele par scrise ieri, de nu cumva azi sau chiar, nu e o exagerare, mâine. Sunt perene, adică. Mă întreb de …