Despre rosturile literaturii

Tema dezbaterii din acest număr ne-a fost propusă de Mircea Mihăieș: cum se raportează literatura română contemporană la politicul actual și cât de angajată poate fi o operă literară astăzi? În vremurile acestea în care starea de permanent tremblement de terre a devenit o obișnuință a realității politice mondiale, în care tendințele totalitariste sunt în …

Alegerile acestui popor

Recentele alegeri nu au fost doar un vot pentru funcția supremă în stat. Ele au fost și un tester care a măsurat starea acestui popor, cât de jos am ajuns. Au fost și o balanță dureros de precisă în care, pe un taler, s-au aflat aceia dintre noi care înțeleg/ care au discernământ/ care au …

Minunata lume veche

Am citit de curând o carte de versuri care mi-a dat sentimentul stenic că mă aflu în fața unui incontestabil talent poetic și mi-a confirmat speranța că filonul principal de creativitate literară nu e secătuit. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât poemele sunt semnate de cineva care are deja un profil literar …

Regula prieteniei

Dacă un prieten al tău a părăsit această lume, ție îți stă în putere (și ai chiar datoria!) să-l ții în viață prin amintirile, prin evocările tale. Cred cu tărie lucrul acesta. Cât timp tu ești viu trebuie să rămână și el viu. Nu-l vei da uitării, nu-l vei lăsa să plece, să se stingă …

Un an: ce a fost, ce va fi

A trecut un an de când a plecat dintre noi cel mai important membru al redacției, Nicolae Manolescu, marele critic literar. În primul rând, o constatare privind falsa/ nefireasca/ eronata percepție a timpului: ce repede, fulgerător de repede s-a scurs anul acesta, parcă a fost ieri. Și apoi, o observație mai degrabă banală: Nicolae Manolescu …

O istorioară distopică

Precizare: Situațiile și personajele din această istorioară fiind fictive, orice asemănare cu situații și personaje existente este, cum se spune, pur întâmplătoare. A fost odată ca niciodată o țară îndepărtată, s-o numim X, frumoasă ca o grădină, dar vai!, cu prea mulți dintre locuitorii săi transformați, pe nesimțite, în „maglaviți și maglavite“ (creația lingvistică atât …

De ce scriem?

O întrebare pe care e normal să și-o pună mereu și mereu orice autor literar este „De ce scriu?“ Strict, ea se referă la cauza scrisului, la resorturile lăuntrice care-l îndeamnă pe scriitor să-și dedice eforturile acestei îndeletniciri. Dar, prin extindere de înțeles, interogația respectivă își apropriază și alte zone, cele care țin nu de …

Despre poezie

Capitolul II. Ritmul. Numerele 1Am încheiat primul drum al acestei cărţi cu popasul într-un gând anume: poezia afirmă acel Unu deplin, starea de divinitate. Adeseori, când am vorbit despre Orfeu, cel dintâi poet, am remarcat pendularea lui între cele două ipostaze: cea umană şi cea divină. De fiecare dată, poetul atingea condiția divină prin cântul …

Despre artele cuvântului. Romanul

Am vorbit rândul trecut, dintre artele cuvântului, despre poezie. Aș vrea acum să ne oprim cu gândul la arta pe care o socotesc complementară poeziei, proza, cu strictă referire la roman, specia privilegiată în cadrul genului epic. Dacă poezia e o artă a interiorității omului, reprezentată geometric prin planul vertical (subliniind adâncimea sondării lăuntrice și …

Despre artele cuvântului. Poezia

Poezia și proza. Ce le apropie, ce le desparte? Ambele sunt arte ale cuvântului, diferite însă. Și, în opinia mea, complementare, căci laolaltă dau o imagine a ceea ce înseamnă făptura umană în integralitatea sa. Așa cum le închipui eu, poezia este o artă a interiorității omului, iar proza, o artă a omului în lume. …