Tema dezbaterii din acest număr ne-a fost propusă de Mircea Mihăieș: cum se raportează literatura română contemporană la politicul actual și cât de angajată poate fi o operă literară astăzi? În vremurile acestea în care starea de permanent tremblement de terre a devenit o obișnuință a realității politice mondiale, în care tendințele totalitariste sunt în …

Recentele alegeri nu au fost doar un vot pentru funcția supremă în stat. Ele au fost și un tester care a măsurat starea acestui popor, cât de jos am ajuns. Au fost și o balanță dureros de precisă în care, pe un taler, s-au aflat aceia dintre noi care înțeleg/ care au discernământ/ care au …

Am citit de curând o carte de versuri care mi-a dat sentimentul stenic că mă aflu în fața unui incontestabil talent poetic și mi-a confirmat speranța că filonul principal de creativitate literară nu e secătuit. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât poemele sunt semnate de cineva care are deja un profil literar …

M-am tot gândit care ar fi cea mai bună zi din viața mea și am găsit nu una singură, ci, previzibil, mai multe. Totuși, dacă provocarea, pe care chiar eu am propus-o, e să aleg una și numai una, am să mă întorc tot la întâmplarea aceea pe care am mai povestit-o de câteva ori, …

Dacă un prieten al tău a părăsit această lume, ție îți stă în putere (și ai chiar datoria!) să-l ții în viață prin amintirile, prin evocările tale. Cred cu tărie lucrul acesta. Cât timp tu ești viu trebuie să rămână și el viu. Nu-l vei da uitării, nu-l vei lăsa să plece, să se stingă …

Ce viitor se întrevede pentru arta cuvântului, literatura? Unul sumbru, sunt tentat să consider, iar răspunsul acesta nu e un exercițiu de predicție pesimistă, ci este expresia unei examinări lucide a ceea ce trăim în acest moment. Cu alte cuvinte, nu suntem în situația să ghicim cum va fi viitorul, fiindcă timpul respectiv, viitorul, a …

A trecut un an de când a plecat dintre noi cel mai important membru al redacției, Nicolae Manolescu, marele critic literar. În primul rând, o constatare privind falsa/ nefireasca/ eronata percepție a timpului: ce repede, fulgerător de repede s-a scurs anul acesta, parcă a fost ieri. Și apoi, o observație mai degrabă banală: Nicolae Manolescu …

Precizare: Situațiile și personajele din această istorioară fiind fictive, orice asemănare cu situații și personaje existente este, cum se spune, pur întâmplătoare. A fost odată ca niciodată o țară îndepărtată, s-o numim X, frumoasă ca o grădină, dar vai!, cu prea mulți dintre locuitorii săi transformați, pe nesimțite, în „maglaviți și maglavite“ (creația lingvistică atât …

O întrebare pe care e normal să și-o pună mereu și mereu orice autor literar este „De ce scriu?“ Strict, ea se referă la cauza scrisului, la resorturile lăuntrice care-l îndeamnă pe scriitor să-și dedice eforturile acestei îndeletniciri. Dar, prin extindere de înțeles, interogația respectivă își apropriază și alte zone, cele care țin nu de …

Am vorbit rândul trecut, dintre artele cuvântului, despre poezie. Aș vrea acum să ne oprim cu gândul la arta pe care o socotesc complementară poeziei, proza, cu strictă referire la roman, specia privilegiată în cadrul genului epic. Dacă poezia e o artă a interiorității omului, reprezentată geometric prin planul vertical (subliniind adâncimea sondării lăuntrice și …

Poezia și proza. Ce le apropie, ce le desparte? Ambele sunt arte ale cuvântului, diferite însă. Și, în opinia mea, complementare, căci laolaltă dau o imagine a ceea ce înseamnă făptura umană în integralitatea sa. Așa cum le închipui eu, poezia este o artă a interiorității omului, iar proza, o artă a omului în lume. …