Valentin Naumescu: „Cum am ajuns aici? Sfârșitul sfârșitului istoriei”

Textul de față reprezintă transcrierea integrală a conferinței pe care profesorul Valentin Naumescu a susținut-o în luna ianuarie la București în cadrul proiectului „Justiția Memoriei“, cotutelat de Fundația Spandugino și Fundația Academia Civică. Titlul acestei conferințe a fost „Cum am ajuns aici? Sfârșitul sfârșitului istoriei“. Pentru că acest remarcabil proiect are în centrul lui ideea …

Tineri poeți Antonio Doda

Credea că sunt un spirit al locului Înainte de răsărit, Deschid ochii. Ceața lovește zidurile. Pocnetul repetat al singurătății m-a trezit. Din obișnuință, trag perdelele. În fața căsuței, O siluetă se mișcă lent. Ignor. În picioare, Trag șosetele de lână Și deschid radioul, Ce-mi schimbă percepția de pe frecvența pustiului. Pe sobă, Am pus ibricul. …

Proza de azi: George Cornilă, „Preambul”

Orașul e departe. Norii s-au risipit. Se adunaseră, negri, căzuseră câteva picături, apoi vântul îi împinsese spre vest. Coroanele copacilor aprinse de lună. Jocurile de lumini, în contrapartidă cu jocurile de umbre ziua, pe terasa betonată. Sunetele nopții uriașe și primordiale, țârâitul insectelor, foșnetele pisicilor care se furișează printre tufele de trandafir, un murmur nedeslușit. …

Rusia Imperială și demonii ei

Una dintre remarcile fundamentale ale lui Richard Pipes privind comunismul sovietic se referă la maniera în care, odată cu instaurarea autorităţii lor, bolşevicii, inspiraţi de Lenin, au întemeiat o ordine ce reproducea, în cheie ideologică schimbată, tiparul imperial atât de detestat. Era ca şi cum, de la poliţia secretă până la birocraţie şi patrimonialism, o …

Poem de Adrian Popescu

Primăvara din iarnă Tu crezi că februarie e luna în care se întâlnesc iarna și primăvara, ca în petalele de rododendron. Cum se întâlnesc cei care sapă un tunel, de o parte și de alta a muntelui, și se îmbrățișează fericiți? Știu nu toți vom trece în celălalt anotimp, digital, controlat de I.A. și de …

Poeme de Horia Bădescu

Ce rămâne? Un murmur de ape secate în albia cerului, un foșnet de iarbă-n memoria dusă-a nisipului, ecoul pașilor pe o stradă pustie, cartoteca tăcerii și scrumul scuturat al târziului, hieroglife pentru un ipotetic champollion, în palma închisă-a amurgului un strop de noapte: axioma zilei de mâine. * Așa au trecut, așa s-au scurs, așa …