Și totuși, trebuie să mai spunem câteva cuvinte despre acest „alt bolnav d’acolo, unu’ furios, care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova“, sau „tenor“, „artist“ cum zic alți biografi. Numele lui întreg apare, aproape în mod ostentativ, doar la Eminescu însuși, în interogatoriul luat la 12 iunie 1889 – probabil după prima lovitură, …
Într-un capitol consacrat plimbărilor şi picnic-urilor din Pitoresc şi melancolie, Andrei Pleşu arată cum reabilitarea renascentistă a polis-ului antic a avut drept consecinţă aşezarea naturii pe o treaptă secundară în ierarhiile omului modern, faţă cu cetatea, unde se manifestă destinul său civilizator. Oraşul fiind sinonim cu seriosul și cu utilul, natura nu are sens decât …
Guido Conti (1965, Parma) s-a impus în lumea literară mai ales după publicarea nuvelelor din volumul Il coccodrillo sull’altare (1998), căruia i-au fost atribuite în Italia nu mai puțin de patru premii, și a romanului I cieli di vetro (1999). Au urmat multe alte volume narative, unele destinate copiilor (Nilou e i giorni meravigliosi dell’Africa …
telesăptămâna de lucru În rai săptămâna va avea șapte duminici. Bărbatul își va recunoaște femeia și o va ierta. Femeia va întoarce spatele celuilalt definitiv. Va fi o carantină fericită sine die în care vor sta la aceeași masă cei cu idei cu cei fără nicio idee. (Trump îl va aștepta cu brațele larg deschise …
Altfel El stă la fereastră și trenul îi duce gîndul foarte departe, nu privește nicăieri, nicăieri nici nu există pentru el, numără încet pașii controlorului care e în alt vagon, poate în alt tren chiar, și ajunge la cifra fatidică peste care sare, reușește să se descopere dincolo de fereastră, e noapte și asta nu-i …
Există în scrierile Profesoarei Doina Curticăpeanu o constantă de sens: întâlnirea în jurul cărții ca oglindă totalizatoare a lumii, al textului esențial ce edifică ființa umană și al povestirii formatoare menite să ordoneze axiologic. Alături, preeminența cuvântului înțelept, ritualul rostirii lui, ceremonialul lecturii și împărtășirea virtuților ei, cel mai adesea și în mod ideal, între …
Poezii de Virgil Todeasă Eliberare sunt fierarul care alungă din sine, din inima lui, tot răul îl ascultă cum plânge, îl bate cu barosul pe nicovala uimită de-atâta putere – iată meseria care-mi place! stau lângă focul acesta – jar de-atâta aşteptare stau aşa pe gânduri şi dintr-odată îl văd pe unul alergând în …
H.C. Andersen e celebru ca autor de basme; nu toată lumea știe însă că a fost și un călător pasionat, însuflețit de dictonul „a călători însemnă a trăi”. Depășind destinațiile obișnuite printre contemporani (Germania și Italia), romanticul danez căuta misterul și originalitatea, călătorind spre Orient și trecând, în drumul său prin Imperiul Otoman, și prin …
Roman al privirilor și al multiplelor perspective modulate de fluctuațiile conștiinței, Cazul doctorului Kukoțki explorează una dintre primele pasiuni ale scriitoarei Ludmila Ulițkaia: genetica. „Vederea pătrunzătoare“ a medicului Pavel Alekseevici Kukoțki, capabilă să răzbată, epidermic, în necunoscutul trupurilor omenești, privirea întoarsă spre sine a soției sale, Elena, și, în fine, privirea însăși a naratoarei, specializată …
Versuri albe în pământul negru poetului Radnóti Miklós În tăcere gropile și le-au săpat… Ja! Sângele negru în urechile celui mort, în buzunarele impermeabilului rime, până în ultima clipă țesute, în convoi în ritmul pașilor, în lagăre, sau în cort. cezurile puse când vâslești prin noroi. Versuri scoase atunci din întunecime, iar în zori …
Poemele verii * La marginea zilei stau toate, toate la marginea vieții și-n pulberea lumii, toate-nceputele neîncepute, mirosind a pământ și a cer, năluciri prin care cuvintele se caută în tăcerea dintâi. * Toate se-ntorc în ea, toate de ele însele în ele însele se-adăpostesc; doar tiparele zac risipite de plânsetul vântului, tiparele uitate-n memoria …
Vînzătorul de ciuperci Stătea pe dalele ce mărgineau parcarea. Era o parcare mică, în care nu încăpeau mai mult de zece mașini, umbrită într-un colț de un mesteacăn căruia oamenii primăriei îi scurtau crengile în fiecare primăvară. Dar, în ciuda coroanei sale sever împuținate, mesteacănul tot își arunca umbra peste vreo trei mașini. În umbra …