(Vasile Alecsandri, Mărgărita, 1870) „În una din serile iernii de la 1850, palatul X din orașul Iași era luminat ca pentru o serbare mai deosebită. Toate ferestrele străluceau pe întunecata lui fațadă și trecătorii din strada mare zăreau înlăuntru un mare număr de dame și cavaleri înotând în valuri de lumină. Un lung șir de …

(Neagu Rădulescu, Napoleon fugea repede, 1946) Publicist, scriitor și caricaturist, Neagu Rădulescu (1912-1962), mereu în vervă și cu bună știință superficial, ca să-și asigure succesul la public, a realizat o performanță: nu a fost niciodată plictisitor. Dintre cărțile sale atrăgătoare, de care totuși astăzi nimeni nu-și mai amintește, ar merita readus în atenția publicului romanul …

(Alexandru Papilian, Micelii, 1980) Un roman remarcabil prin noutatea viziunii asupra vieții în comunism, Micelii de Alexandru Papilian, apărut 1980, a fost tratat cu circumspecție de autoritățile momentului și, din 1984, când autorul s-a stabilit în Franța, interzis. După căderea comunismului, în 1989, nimeni nu s-a mai ocupat de readucerea lui în atenția publicului. Lumea …

(G.M. Zamfirescu, Maidanul cu dragoste,1933) Într-o viață de numai patruzeci și unu de ani, G.M. Zamfirescu a deschis direcții noi în proza și dramaturgia din România. Printre altele a explorat primul lumea periferiilor, a oamenilor insignifianți, într-un ciclu de romane de mare interes, inaugurat de Maidanul cu dragoste,1933. Titlul, Maidanul cu dragoste, este binecunoscut, dar …

(Henriette Yvonne Stahl, Între zi și noapte, 1942) Henriette Yvonne Stahl a atras atenția contemporanilor prin frumusețea ei aristocratică. Caracterizarea este în principiu frivolă și nerelevantă pentru evaluarea unei scriitoare, dar în acest caz – nu, întrucât surprinde chiar esența unui mod de-a scrie. Romanele publicate de Henriette Yvonne Stahl, elevate, fără nimic banal, scrise …

(V. Demetrius, Matei Dumbărău, 1920) În observarea vieții politice, prolificul scriitor Vasile Demetrius (1878-1922) are aceeași atitudine nediferențiat-disprețuitoare ca I.L.Caragiale. Nu are tot atât umor, dar premisa este aceeași: că toți oamenii politici, indiferent de partid, sunt niște caricaturi de oameni politici și că tot ceea ce fac ei – de la ascensiunea în viața …

(Victor Ion Popa, Floare de oțel, 1930) Talentat și superficial, atras mai ales de teatru, care îi permitea să-și pună în valoare replicile spirituale (publicul râde din toată inima și azi la replicile din Take, Ianke și Kadâr), Victor Ion Popa (1895-1946) s-a manifestat cu dezinvoltură în toate genurile. În mod inevitabil valoarea scrierilor lui …

(Ion Agârbiceanu, În pragul vieții, 1942) În cărțile sale, Ion Agârbiceanu (1882-1963) se comportă și ca un povestitor, și ca un predicator. Componenta moralizatoare a prozei lui este de obicei discretă și de bun-gust, făcându-l recognoscibil pe preotul cu vocație. Celebra povestire Fefeleaga ne înduioșează și azi până la lacrimi, având asupra noastră un efect …

(Ionel Teodoreanu, Lorelei, 1935) Autor de mare succes între cele două războaie mondiale, Ionel Teodoreanu a cucerit într-un mod spectaculos, cu romanele sale din ciclul La Medeleni, în mod special inimile doamnelor și domnișoarelor. A și fost imitat pe scară largă, fenomen pentru care G. Călinescu a inventat cu maliție verbul „a medeleniza“. O pierdere …

(Dem. Theodorescu, În cetatea idealului, 1920) Dem. Theodorescu (1888-1946), unul dintre cei mai talentați și subtili ziariști din perioada interbelică, a publicat și câteva romane. (El nu trebuie confundat cu folcloristul și istoricul literar Gheorghe Dem. Teodorescu, care a trăit între 1849-1900.) Unul dintre romane, și anume tocmai cel cu un titlu nefericit-bombastic, În cetatea …

(Dimitrie Bolintineanu, Elena, 1862) Al doilea roman scris de Dimitrie Bolintineanu, Elena,1862, are mai mare coerență epică decât primul (Manoil, 1855). Este vorba de o poveste de dragoste perturbată de tot felul de intrigi, ca în celebra piesă de teatru Intrigă și iubire a lui Friedrich Schiller. Spre deosebire însă de poetul german, Dimitrie Bolintineanu …

(Dimitrie Bolintineanu, Manoil,1855) Romanele lui Dimitrie Bolintineanu, Manoil,1855 și Elena, 1862 sunt ticsite de epică. Din personajele și întâmplările din cuprinsul lor, un romancier de azi ar putea face zece romane. Este greu de înțeles de ce le-a scris Dimitrie Bolintineanu. Poate dintr-o plăcere a bavardajului, insuficient satisfăcută prin poemele sale lungi și discursive. Iată …