(G.M. Zamfirescu, Maidanul cu dragoste,1933)
Într-o viață de numai patruzeci și unu de ani, G.M. Zamfirescu a deschis direcții noi în proza și dramaturgia din România. Printre altele a explorat primul lumea periferiilor, a oamenilor insignifianți, într-un ciclu de romane de mare interes, inaugurat de Maidanul cu dragoste,1933. Titlul, Maidanul cu dragoste, este binecunoscut, dar romanul propriu-zis nu.
Într-o mahala cu nume deocheat din București, în apropiere de stăvilarul Ciurel, pe strada Basarab, în vecinătatea maidanului cu basculă, locuiește Iacob, un băiețandru absolvent de patru clase primare. Fiind slăbuț și copil unic, tatăl său, tâmplar-mecanic la o fabrică din apropiere, și mama lui hotărăsc să-l mai țină un an acasă pentru a se mai întări, după care să-l dea să învețe o meserie. Așa că, toată vara și o parte din toamnă, Iacob hoinărește pe maidan și face baie în Dâmbovița, împreună cu alte haimanale din cartier.
Se împrietenește cu o fată cam de aceeași vârstă cu el, Fana, care locuiește în aceeași casă, numită casa cu nebuni. Imobilul este proprietatea unei curtezane, Salomia, o grecoaică frumoasă care locuiește în cartierul Grant. Casa i-a fost cumpărată de bărbatul ei, Hagiu, pe care însă ulterior ea l-a gonit și înlocuit cu un ibovnic, Fane; acesta făcuse anterior pușcărie pentru comiterea unei crime pasionale. Spre deosebire de Hagiu, bătrân și urât, Fane este tânăr și frumos.
Printre alți chiriași ai casei în care locuiește Iacob, se numără și un grec bătrân, Tino Stavros, proprietarul unei simigerii, căsătorit cu Maro, o grecoaică tânără și frumoasă, soră după tată cu Salomia. Ea are doi servitori tineri, Nedu și Nacu. Fiind impotent, Tino acceptă ca nevasta lui să trăiască cu Nedu. Totuși, îi supraveghează când fac dragoste, iar apoi o bate crunt pe femeie, dezlănțuind mari scandaluri și alarmând vecinii.
Tot acolo mai locuiește Gore, hamal la Gara de Nord, căsătorit cu o țigancă, Safta, fostă cântăreață. Ea trăiește și cu alți bărbați simultan, bineînțeles fără știrea soțului ei, Paler, un fost camarad de armată al lui Gore care stă cu chirie la el; Stîrcu, portar la gară, nașul lor; șeful hamalilor.
Alt chiriaș este Pascu, fost funcționar, a cărui soție Tinca, paralizată, se mișcă numai cu ajutorul unui cărucior. Aceștia sunt părinții Fanei, care are două surori mai mari, Sultana și Domnica, prostituate la „Scăricica“, pe cheiul Dâmboviței. O altă chiriașă este o unguroaică, Mădălina, cu un picior de lemn. E spălătoreasă și are o fetiță, Lenora. Tot acolo locuiește și un refugiat rus, Ivan Fedotici Karasoff, bolșevic, care a fugit de represaliile țariste, iar acum, în România, trăiește din cizmărie.
Această colecție de oameni de la periferia societății este remarcabilă ca realizare literară, o întrece prin pitoresc și expresivitate pe aceea din Groapa lui Eugen Barbu,
După ce mai trece o iarnă, Iacob împlinește paisprezece ani, iar Fana devine și ea o domnișoară. Părinții ei îi interzic să mai plece pe maidan singură cu Iacob sau cu alți derbedei. Cu toate acestea, copiii tot se mai întâlnesc.
În urma unei bătăi din casa grecului, când Tino o maltratează ca de obicei pe Maro, aceasta e luată de către sora ei. Tot Salomia îl gonește pe grec, simțindu-se îndreptățită de faptul că ea și nu altcineva îl ajutase să deschidă simigeria și îl căsătorise cu Maro. Aceasta, însă, îi explică Solomiei că nu vrea să se despartă de el, dezvoltând un fel de filosofie a dragostei: amantul tânăr o satisface trupește, iar soțul – sufletește. Ca urmare, pleacă împreună cu Tino la Constanța, ca să își continue acolo viața de cuplu.
Gore, hamalul, o surprinde pe soția lui, pe Safta, în brațele lui Stîrcu, cel care îi cununase. Se înfurie și pleacă de acasă, îmbătându-se crunt împreună cu Paler – acesta fiind la rândul lui indignat când află că amanta lui îl înșeală. Izbucnește un scandal monstruos care adună întreaga mahala; mulțimea îl dezbracă pe Gore și-l plimbă, într-un vacarm de fluierături și huiduieli, cu două coarne de bou legate la gât. Safta, voind să îl salveze, aruncă cu o piatră în mulțime. Lovește atunci o fată, care ca urmare moare, apoi este ea însăși linșată de mahalagiii dezlănțuiți.
Ne aflăm în joia Paștelui, în preajma răscoalelor țărănești din 1907. Începe o anchetă, cu participarea procuraturii și a poliției pentru a-i identifica pe autorii crimelor. Sunt anchetați și bătuți mai mulți suspecți. Iacob se îmbolnăvește de groază, cade la pat și este îngrijit de părinții lui și de Fana.