(Dimitrie Bolintineanu, Manoil,1855)
Romanele lui Dimitrie Bolintineanu, Manoil,1855 și Elena, 1862 sunt ticsite de epică. Din personajele și întâmplările din cuprinsul lor, un romancier de azi ar putea face zece romane. Este greu de înțeles de ce le-a scris Dimitrie Bolintineanu. Poate dintr-o plăcere a bavardajului, insuficient satisfăcută prin poemele sale lungi și discursive.
Iată romanul Manoil. În paginile lui, autorul povestește, povestește, povestește, dar povestește numai ceea ce povestește, fără un sens mai profund, fără o transfigurare a faptelor.
Manoil, un tânăr din lumea bună, în vârstă de douăzeci și unu de ani, cu înclinații literare, trăiește la țară la moșia din Petreni a boierului Colescu. Având o biografie nefericită, de orfan, este tratat cu atenție și dragoste de soția moșierului, Smărăndița (douăzeci și cinci de ani), de nepoata acesteia, Zoe (cincisprezece ani), de amica Smărăndiței, Marioara, o fată simpatică (optsprezece-douăzeci de ani) și de Duduca, femeie nemăritată (cincizeci de ani).
Se organizează o vânătoare la care participă, în afară de cei menționați, și Andrei, soțul Elenei (sora Smărăndiței), precum și Alexandru C., un tânăr moșier vecin. În timpul vânătorii se întâmplă ceva care ar putea transforma totul într-o tragedie. Un urs rănit atacă femeile. Manoil, riscându-și viața, le salvează, alegându-se cu o rană la umăr.
În timpul cât trebuie să stea în pat, este îngrijit cu dragoste de Smărăndița și de nepoata ei. Când intră în convalescență, află că Marioara, care-i spusese că-l iubește și-i ceruse să plece cu ea în lume, a schimbat scrisori de dragoste cu Alexandru C. Manoil are o părere proastă despre acesta. În peregrinările sale prin jurul moșiei, Manoil a cunoscut o țărăncuță frumoasă de cincisprezece ani, Tudora, căreia i-a promis, la cererea ei, că-i va da patru sute de lei pentru a-și scăpa tatăl de la închisoare. A întârziat să i-i dea, iar când a căutat-o a aflat că fata luase banii necesari de la moșierul Alexandru C., care o forțase să se culce cu el. Tatăl a scăpat de închisoare, dar fata a înnebunit.
Alexandru C. este de fapt un monstru moral; pe surorile lui le-a obligat să se călugărească, ca să le ia averea. Pe una dintre ele, de altfel, Manoil a împiedicat-o să se sinucidă.
Manoil se face sănătos, Marioara pleacă de la moșie, iar Smărăndița îl logodește cu nepoata ei, Zoe, urmând ca, după ce el va veni de la Paris, unde urmează să stea doi ani pentru a-și completa studiile, să se căsătorească. Înainte de a pleca, Zoe îi dă o cruciuliță, convenind că, de nu va fi vrednic de încrederea și dragostea ei, Manoil i-o va da inapoi. După doi ani se întoarce în țară complet schimbat: tot timpul cât a stat în străinătate a dus o viață destrăbălată, iar la cărți a pierdut întreaga avere. Chiar și cruciulița primită ca talisman la logodnă de la Zoe nu o mai are, pentru că i-a fost luată de o curtezană, Letiția. La Petreni, află că Smărăndița a murit, Marioara s-a căsătorit, a plecat în Rusia, apoi a revenit în țară devenind o prostituată, în timp ce Zoe se făcuse o fată frumoasă ca o floare. Deși fata îl iubește pe Manoil, acesta nu se mai simte vrednic de ea. Încearcă să și-o facă metresă, dar nu reușește fiindcă, tocmai când încearcă să o siluiască, intervine Duduca.
Pleacă la București rușinat, dar continuă viața de desfrâu, câștigând și pierzând la cărți după capriciile norocului. O întâlnește pe Frosa, sora lui Alexandru C., acum căsătorită cu Nae P., care o răpise de la mănăstire atunci când fratele ei voise să o călugărească forțat. În aceste împrejurări, se apropie din nou de Zoe care venise la București și nu încetase să-l iubească.
Organizează o petrecere cu femei destrăbălate, printre care și Marioara; o ajută pe o tânără fată, Ana, pe care mama ei i-o dă pentru bani, plătind fără să se atingă de ea. Ulterior, Ana se căsătorește cu iubitul ei, Stănică.
Petrecerea e organizată cu complicitatea Frosei. La petrecere participă personaje mascate. Aici, Manoil rostește o tiradă în care spune că nu iubește pe nimeni, că e înconjurat de ipocriți, că va pierde tot ce are și că se va sinucide. Zoe, prezentă acolo și simțindu-se umilită, decide să se răzbune și apare la brațul unui alt bărbat, ca să îl facă gelos.
Manoil este arestat sub acuzația că l-a ucis pe colonelul P., amantul Mărioarei. La proces, îl salvează mărturia Anei în favoarea lui și, în schimb, este arestată chiar Marioara, adevărata vinovată.
Până la urmă totul se termină cu bine, ca o poveste. Trecând prin multe alte peripeții, Manoil se debarasează de viciile cu care a venit din străinătate, iar dragostea tot mai puternică pentru frumoasa Zoe se încheie cu o căsătorie. Își recapătă moșia, răscumpărată de unchiul lui Zoe.
După un astfel de happy-end de poveste, Dimitrie Bolintineanu putea să adauge: „Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa.“