(Vasile Alecsandri, Mărgărita, 1870)
„În una din serile iernii de la 1850, palatul X din orașul Iași era luminat ca pentru o serbare mai deosebită. Toate ferestrele străluceau pe întunecata lui fațadă și trecătorii din strada mare zăreau înlăuntru un mare număr de dame și cavaleri înotând în valuri de lumină. Un lung șir de calești elegante se opreau una după alta la scară și din ele coborau alte dame și alți cavaleri întârziați, care se suiau repede la rândul de sus, în sunetul armonios al unei orhestre și intrau apoi în salonul cel mare al palatului.“
Așa începe scurtul roman Mărgărita, scris de Vasile Alecsandri în 1870 și publicat abia în 1880, și atunci doar parțial.
În palatul X din orașul Iași are loc ceremonia căsătoriei Mărgăritei cu domnul M. Tânărul Alexis, după ce face un contradanț cu frumoasa mireasă, privind-o vrăjit cu ochi de îndrăgostit, părăsește sala de bal, nu înainte de a-i spune celei pe care o iubește că va pleca în străinătate. Mărgărita îl întreabă dacă în primăvara sau în iarna viitoare, când ea va fi la Paris și îl va putea întâlni, iar el îi răspunde că în orice parte a lumii va fi ea, va fi și el.
Cu patru luni înainte, pe la sfârșitul lui octombrie, Alexis Lunceanu intrase în țară pe la Mihăileni și se îndrepta cu trăsura spre Iași, venind din străinătate unde plecase la studii încă de când era copil. Fiind noapte și ceață, harabagiul s-a rătăcit și un slujitor i-a călăuzit la conacul ce se afla în apropiere. Acolo, Alexis a găsit-o pe proprietara moșiei, cucoana Elenca Dorian, o femeie în vârstă de patruzeci și cinci de ani, și pe frumoasa ei fiică, Mărgărita. Apropierea s-a produs repede între tineri, mai ales că Mărgărita, la pension, fusese colegă și foarte bună prietenă cu sora lui Alexis, Alina. Ca urmare, tânărul a mai rămas o zi la conac. În acest timp, s-a împrietenit cu papagalul fetei, Giali, de care nu se putea apropia nimeni altcineva, a cântat cu ea la pian, i-a compus versuri, Alexis fiind și un talentat poet. Pentru că peste noapte a nins, au făcut o plimbare cu sania. Atacați fiind de trei lupi, tânărul i-a răpus pe toți cu revolverul, salvând viața tinerei fete și a mamei ei.
Înainte de a pleca la Iași, Alexis s-a înțeles cu Mărgărita să se întâlnească acolo, deoarece în curând avea și ea să ajungă în oraș, unde obișnuia să-și petreacă iernile. După câteva zile, deci, tinerii se regăsesc și, prin mijlocirea Alinei, se pot vedea zilnic; dragostea lor devine tot mai înflăcărată.
Iată însă că, în luna în care Alexis lipsește din Iași, fiind trimis de tatăl său la București, o amică a doamnei Dorian pune la cale căsătoria Mărgăritei cu un nepot al ei, domnul M., astfel încât, la înapoierea în Iași, Alexis asistă cu durere la înmormântarea visului său – prin căsătoria iubitei lui cu altul. După cununie, Alexis îi trimite Mărgăritei un colier conținând frunze din buchetul de flori pe care ea i-l dăduse în taină în ziua cununiei, iar femeia, la rândul ei, îi dăruiește o cruciuliță de briliante purtată de ea la piept, necontenit, încă din copilărie.
Primăvara, Alexis pleacă în străinătate fără să găsească un moment în care să vorbească fără martori cu Mărgărita și să-și ia rămas bun. După doi ani, în 1853, el se înapoiază în țară și colindă mânăstirile. La mânăstirea Agapia, o vizitează pe o verișoară a lui, Lucia, tânără și frumoasă, care fusese obligată de părinți să se călugărească. În cele din urmă se întâlnește și cu Mărgărita, la moșia acesteia. Ea se află acolo singură, astfel încât cei doi au prilejul să-și reafirme dragostea reciprocă, să se îmbrățișeze și să se sărute. Totuși, se despart repede pentru a nu cădea în păcat.
Înainte de a părăsi țara, Alexis îi trimite Mărgăritei o scrisoare înflăcărată de dragoste, rugând-o să-i scrie și ea, la Paris.
După o corespondență frenetică, din care reiese că iubirea lor este tot mai mistuitoare, tocmai când Alexis așteaptă ca Mărgărita să vină la Paris, ea îi trimite o scurtă epistolă prin care îi cere ferm s-o uite fiindcă a devenit mamă; este de fapt o scrisoare de adio care nu așteaptă un răspuns.
Răvășit sufletește, dornic să mai uite ce i s-a întâmplat, Alexis pleacă într-o călătorie lungă în Africa și America. Între timp, Mărgărita devine mamă de mai multe ori, creând o numeroasă familie. Când, după o lungă perioadă, Alexis revine în țară, se întâlnește cu iubita lui în salonul surorii lui, Alina. Mărgărita, înconjurată de numeroșii ei copilași, îi întinde mâna lui Alexis și îi cere să se considere fratele ei; el sărută respectuos acea mână căreia îi simte tremurul.