(Mihail Sadoveanu, Floare ofilită, 1905 La vizita lui în România, Evgheni Evtușenko a făcut o mărturisire impresionantă: că mai rău decât să mori i se pare să mori înainte de a muri. Spirit independent, scriitorul rus avea în vedere mortificarea trăită de oameni în comunism (nu întâmplător purta un sacou extravagant, multicolor, prin care – …

(Liviu Rebreanu, Gorila, 1938) Romanele lui Liviu Rebreanu, studiate în școală și comentate ritualic de critica literară, n-au ieșit niciodată din raza atenției publicului. Cu o excepție: romanul Gorila, ocultat de regimul comunist, întrucât cuprinde o imagine a efervescentei vieți politice pre-comuniste și, mai ales, pentru că se referă – fie și dezaprobator – la …

(Emanoil Bucuța, Fuga lui Șefki, 1927) Romanul Fuga lui Șefki, 1927, este un roman poematic, nu liricoid, doar pitoresc și uneori feeric. Cuprinde o poveste de dragoste tragică plasată într-o lume plină de culoare și inocență, ilustrare expresivă a balcanismului. Ne aflăm la începutul secolului al XX-lea, după revoluția rusă din 1905 și în preajma …

(Grigore H. Grandea, Fulga sau ideal și real, 1872) în a doua jumătate a secolului nouăsprezece, Grigore H. Grandea (1843-1897) era o prezență efervescentă, greu de ignorat, în viața publică de la noi, ca poet, prozator și ziarist. Astăzi aproape nimeni nu-și mai amintește de el. Un roman al său, cu un titlu stângaci, necomercial, …

(Victor Papilian, Fără limită, 1936) Ce om! Nu-ți poți stăpâni această exclamație după ce citești biografia lui Victor Papilian (1888-1956). Profesor de anatomie la Cluj (unde a fost numit în 1919 la recomandarea savanților Gheorghe Marinescu și Victor Babeș și a funcționat timp de trei decenii), a contribuit la formarea a sute de medici și …

Printre puținii socialiști autentici din secolul nouăsprezece menționați abuziv de regimul comunist dornic de legitimare, s-a numărat scriitorul Constantin Mille (1861-1927). În romanul Dinu Millian, din 1887, inspirat din propria biografie, Constantin Mille explică modul cum un tânăr poate ajunge socialist. Cu o sinceritate și o obiectivitate rar întâlnite la un om cu asemenea convingeri, …

Jean Bart, pe adevăratul său nume Eugeniu P. Botez, a avut o viață cu final neașteptat. A fost în tinerețe ofițer al flotilei române, iar la maturitate – comisar maritim la Sulina; apoi, pe neașteptate, a devenit un scriitor relativ important. Pincipalul său roman, Europolis, publicat în 1933, a fost recenzat imediat după apariție de …

Traian Demetrescu, imortalizat Tradem de Bacovia într-un vers celebru („Corbii poetului Tradem“), a trăit numai treizeci de ani (1866-1996), dar a reușit să devină popular în epocă, prin versurile și, mai ales, proza lui, pe care o citeau îndeosebi doamnele, ștergându-și pe furiș câte o lacrimă când luau cunoștință de o dragoste nefericită. Posteritatea însă …

Ioan Slavici, prieten cu Eminescu, a scris Moara cu noroc și Mara – este cam tot ceea ce îți poate spune pe nerăsuflate un absolvent de liceu de la noi. Dar opera sa este mult mai vastă (și are o mare diversitate). Ca să o readucem în întregime în atenția publicului de azi, ar fi …

A rămas ideea că Mihail Sadoveanu a scris romane istorice (Frații Jderi), esoterice (Creanga de aur), nu și romane realiste, inspirate de lumea vremii lui. Dar a scris, și nu unul singur. Printre ele, mai puțin cunoscutul roman Cazul Eugeniței Costea, publicat în 1936.Prin anul 1913, în preajma izbucnirii războiului, care va fi numit de …

Gib I. Mihăescu a cultivat ceea ce s-ar putea numi „senzaționalul psihologic“, cu formula lui Nicolae Manolescu. În paginile de proză scrise de el, descrierile și analizele stărilor sufletești ale personajelor, cu care alți autori nu reușesc decât să plictisească, devin captivante. Nuvelele din volumele Grandiflora și Vedenia și romane ca Rusoaica sau Donna Alba …

Romanul Bizu (titlu scris greșit în unele dicționare, Bâzu), publicat de E. Lovinescu în 1932, este aproape complet ignorat de cititori, spre deosebire de cele două romane ale criticului din ciclul Eminescu, Mite și Bălăuca. Acestea atrag prin subiect, deși n-au valoare literară, suferind de o poetizare exterioară, de o emfază a cugetării și mai …