Sintagma „proză de analiză psihologică“ nu lipsește din niciun studiu critic consacrat Hortensiei Papadat-Bengescu. Cunoscuta scriitoare nu este cunoscută ca autoare de scrieri mai puțin sofisticate, pline de viață – și moarte – și de dramatismul unor experiențe trăite. Nimeni n-a mai citit, de multă vreme, romanul Balaurul, apărut în 1923, care, după aproape o …

Sergiu Dan (1903-1976) avea publicul lui înainte de război. Romanele sale nu erau menționate în sintezele critice, dar suscitau și interesul cititorilor obișnuiți, prin dinamica narațiunii. În fiecare pagină scrisă de acest autor, apar schimbări de psihologie sau de relații între personaje, ceea ce îl face curios pe oricine să afle ce se întâmplă în …

Carol Ardeleanu (1883-1949) avea talent, dar o cultură literară improvizată, era un Eugen Barbu al perioadei dinainte de război. Romanele sale, melodramatice, inegale ca valoare, nu rămâneau necumpărate în librării. Astăzi însă nu le mai citește aproape nimeni.Iată romanul cu un titlu ieftin-spectaculos, Am ucis pe Dumnezeu, apărut în 1939. În centrul său, se află …

Romanul Alegere de stareță este o satiră politică bine construită, alertă, cu personaje schițate decis și expresiv. Dacă are un efect comic mai mare decât alte satire politice de aceeași valoare este pentru că personajele angajate, caricatural, în lupta politică sunt… călugărițe. Contrastul între evlavia mereu etalată, fie și numai demagogic, și lupta îndârjită, pământească, …

Romulus Dianu (1905-1975), publicist și prozator, a fost zece ani secretarul lui Nicolae Titulescu, iar după război a făcut închisoare grea, din motive politice (sentința: douăzeci de ani de temniță, zece ani de degradare civică și confiscarea averii pentru „crimă de contribuție la dezastrul țării și instigare la crime de război“ – cuvinte goale, care …

Romanul Adolescenții din Brașov (la prima apariție, din 1936, titlul era Adolescenții de la Brașov) reprezintă cartea de debut a lui Pericle Martinescu (1911-2005), poet, prozator și publicist longeviv, harnic și punctual (îmi aduc aminte că, dacă promitea un articol pentru România literară, niciodată nu întârzia cu trimiterea lui). În prima lui carte avea un …

Trilogia La Medeleni, publicată de Ionel Teodoreanu în 1925-1927, a sedus rapid publicul din România. Ceea ce părea de prost-gust în ampla scriere – sentimentalismul, dulcegăriile, excesul de metafore – nu i-a descurajat pe cititori. G. Călinescu însuși s-a mobilizat pentru a opri valul de simpatie, poreclindu-l pe autor „Metaforel“ și inventând verbul peiorativ „a …

Dinu Pillat credea că primul său roman, Așteptând ceasul de apoi (confiscat de Securitate, sub formă de dactilogramă, în momentul arestării scriitorului, în 1959, și recuperat din arhivele CNSAS abia în 2010) este mai valoros decât tot ce a mai scris. Este o judecată emoțională, pe care suntem nevoiți, într-un fel, să o respectăm. În …

La noi, despre Primul Război Mondial s-au scris romane mai multe și mai bune decât despre cel de-Al Doilea. Și aceasta nu pentru că anii 1916-1918 ar fi zguduit în mai mare măsură conștiința publică decât dezastrul apocaliptic de peste două decenii, ci pentru că acele romane s-au scris în condiții de libertate. După instaurarea …

Puțină lume știe că Iacob Negruzzi, senin cronicar al Junimii, cuceritor printr-o desuetudine intenționată, de bun-gust și printr-o ironie elegantă, a scris și un roman patetic, teatral-tragic, asemănător cu telenovelele de azi. În acest roman, Mihai Vereanu, 1873, regăsim elemente din biografia autorului. Personajul principal, tânărul Mihai Vereanu, studiază timp de zece ani științele juridice …

Unele dintre scrierile lui George Mihail-Zamfirescu – romanele și piesele de teatru Maidanul cu dragoste, 1933, Sfânta mare nerușinare, 1935, Domnișoara Nastasia, 1927, Idolul și Ion Anapoda, 1935 etc. – sunt relativ cunoscute. Dar autorul a scris mult mai mult, în aproape toate genurile (inclusiv poezie și publicistică), deși a trăit numai patruzeci de ani …