Romulus Dianu (1905-1975), publicist și prozator, a fost zece ani secretarul lui Nicolae Titulescu, iar după război a făcut închisoare grea, din motive politice (sentința: douăzeci de ani de temniță, zece ani de degradare civică și confiscarea averii pentru „crimă de contribuție la dezastrul țării și instigare la crime de război“ – cuvinte goale, care incriminau de fapt libertatea de exprimare).
Anticipator, într-un fel, al lui Zaharia Stancu, Romulus Dianu a fost influențat ca prozator de practicarea îndelungată a gazetăriei. Romanul Adorata, 1930 este scris fluent, atrăgător. Suferă de superficialitate, dar de o superficialitate plăcută.
Tânărul avocat Daniel își amintește întâmplări trăite de el la douăzeci de ani, când dragostea i se părea ceva foarte important. Îl vizita adesea pe un mic moșier, Nicolae Gherman, proprietar de pământ în apropiere de Găești și tată a două fete: Victoria, fată de măritat, și Tereza, în vârstă de doar șaptesprezece ani. După moartea soției, s-a căsătorit cu Marcela care și ea mai fusese căsătorită; spera, totodată, că prin căsătoria fetelor cu băieți cu o situație materială bună se va redresa din punct de vedere financiar.
În urma exproprierilor făcute după Primul Război Mondial, rămăsese doar cu o mică moșie, o pădure (mai mult tufe) și puține vite, întreaga gospodărie fiind grevată de datorii și ipoteci. Cheltuielile pe care le făcea cu primirea numeroșilor invitați ce-și petreceau vacanța la conac îi depășeau cu mult veniturile, fiind nevoit să apeleze permanent la credite bancare (obținute tot mai greu, pentru că nu mai avea cu ce să le gireze). Marcela, în schimb, deținea o casă în București, pe strada Clopotari, din prima căsătorie, și o mașină Daimler, câștigată în urma unui pariu cu secretarul Legației Argentinei; iarna, când locuia în oraș, primea și ea musafiri.
La Pădureni venea des și un tânăr amator de întruniri mondene, un versatil, Ernest Corodeanu – ,,un simulant al tuturor convingerilor; neputând să sufere pentru una, va suferi pentru toate, fără avantaj“, socialist-anarhist sau agent secret al Siguranței Generale. Cultiva o prietenie interesată față de Victoria. Printre invitații conacului se afla și un avocat din București, Mircea Vidrașcu, care devenise un virtual soț al Victoriei; căsătoria ar fi mulțumit-o pe Victoria (pentru că în sfârșit ar fi avut un bărbat), și i-ar fi convenit și lui Nicolae Gherman care spera că prin această alianță i se va ușura povara întreținerii gospodăriei. Aceste iluzii li s-au spulberat în noaptea logodnei, când Mircea Vidrașcu a părăsit pe furiș conacul împreună cu o invitată, Dida Ștefănescu, lăsând pe noptieră inelul de logodnă gravat cu numele Victoriei. Nicolae Gherman a murit de supărare și întreaga avere i-a fost vândută pentru a i se acoperi datoriile.
Fetele s-au mutat împreună cu Marcela la București. Tereza rezista eroic, în timp ce Victoria începuse să o ia razna.
Cu banii obținuți din vânzarea bunurilor, fetele au închiriat două odăițe la o periferie de București. Tereza își câștiga existența muncind, în timp ce Victoria, dezechilibrată mintal, stătea la Marcela ca servitoare fără plată − dormea în aceeași odaie cu servitoarea ,,oficială“, era trimisă după cumpărături etc.
Daniel, care o iubea pe Victoria, regretând cele întâmplate, le-a luat pe amândouă fetele la Constanța pentru a petrece acolo o lună de vacanță. Acolo, au aterizat și Ernest Corodeanu, și Dida Ștefănescu.
După câteva zile, însă, Victoria a murit lovită la cap de Dida Ștefănescu; aceasta – explicând că a comis fapta din gelozie – a fost achitată de către Curtea cu Juri. Sora Victoriei, Tereza, s-a stabilit la o prietenă, Hilde, soția generalului Traian Stăpînoiu, în localitatea Recea din Făgăraș, în calitate de slujnică.
Despre creșterea și descreșterea situației unei familii, acesta ar putea fi subtitlul romanului. Ascensiunea și declinul celor aduși în prim-plan sunt relatate repede, cu momente de suspans și elemente de senzațional gazetăresc. Parcă am citi un roman de Balzac rescris de Pamfil Șeicaru.