(Victor Papilian, Fără limită, 1936)
Ce om! Nu-ți poți stăpâni această exclamație după ce citești biografia lui Victor Papilian (1888-1956). Profesor de anatomie la Cluj (unde a fost numit în 1919 la recomandarea savanților Gheorghe Marinescu și Victor Babeș și a funcționat timp de trei decenii), a contribuit la formarea a sute de medici și a elaborat lucrări științifice de o valoare remarcabilă printre care faimosul Tratat elementar de anatomie descriptivă și topografică (cu aplicații medico-chirurgicale), apărut pînă astăzi în mai multe ediții. S-a afirmat și ca scriitor, dar nu ca un diletant, ci ca un profesionist al scrisului, autor de romane, proză scurtă, teatru și memorii. A fost și un violonist apreciat, cu studii în domeniu. Și-a făcut într-un mod exemplar datoria de cetățean, mergând pe front, ca medic, în anii 1916-1918, și cu ocazia alegerilor din 1946, mobilizând medicii să nu voteze cu liderii impuși de sovietici. Acest om admirabil, cu care orice țară s-ar mândri, a fost persecutat și întemnițat de regimul comunist în 1946, 1947 și 1952-1954. A fost umilit și maltratat pentru convingerile sale („adept al ideologiei burgheze“). O mare parte din manuscrisele lui încă nepublicate au fost confiscate de Securitate.
Opera sa multilaterală ar merita reconstituită, evaluată și repusă în circulație. Mă înscriu în această eventuală acțiune de recuperare cu o contribuție modestă, pe măsura a ceea ce mai pot să fac la vârsta mea. Le propun cititorilor romanul Fără limită, publicat în 1936.
Ne aflăm la Cluj, în 1930. Ne sunt prezentați judecătorul Ermil Gărdăreanu și soția sa Clarisa, profesoară de engleză, părinții unei fetițe de nouă ani, Bălașa. Ermil se apropie de vârsta de patruzeci de ani. Are veleități de muzician, cântă la pian și se poate lăuda chiar cu câteva compoziții proprii, printre care o improvizație intitulată Fără limită. Clarisa, de douăzeci și opt de ani, regretă că, rămânând însărcinată, a fost nevoită să-și întrerupă sarcina, pentru că soțul ei nu voia să aibă un al doilea copil. Dacă în cei zece ani de căsnicie între cei doi existase o oarecare iubire și mai ales un respect reciproc, recunoscându-și unul celuilalt calitatea intelectuală, opunerea soțului la ideea de a mai avea un copil îi dez-îndrăgostește complet, fiecare ajungând să ducă o viață proprie.
La un moment dat, Ermil este suspendat din funcție pentru cincisprezece zile întrucât, fiind președintele comisiei de împroprietărire, și-a alocat un teren de construcție. Sancțiunea are la origine manevrele șefului politic local, Pop Luca Glodaru, și ale judecătorului Păianu, cel care prezidează completul de judecată din care face și Ermil parte. Fiind la un pas de destituire, acesta trece printr-o criză morală și încearcă să se înțeleagă mai bine pe sine.
La sanatoriul doctorului Arie, unde o însoțește pe Clarisa pentru avort, Ermil cunoaște o soră medicală, unguroaica Elisabeta (Erji), care îi devine amantă; după un timp, o înlocuiește cu o prietenă a acesteia, lucrătoare la fabrica de tricotaje, Florița Șișman, pentru care face o adevărată pasiune. După ce aceasta pleacă din oraș, are relații cu o prostituată, Babița. În acest timp, soția lui se îndrăgostește de dușmanul său Păianu, dragostea fiind reciprocă. Soții nu știu nimic unul de altul sau nu vor să știe, trăind în aceeași casă ca doi prieteni.
La un moment dat, Ermil este victima unei agresiuni, un infractor condamnat cândva de el îl împușcă în piept. Rana nu îi pune însă viața în pericol; după o scurtă spitalizare, își reia activitatea. În aceste împrejurări se uită complet faptul că, nu cu mult timp în urmă, fusese judecat de comisia de disciplină și suspendat. Clarisa își idealizează iubirea, în schimb Ermil are încă o decepție. În fața instanței unde el este judecător apare Florița acuzată că și-a omorât soțul, iar el se vede obligat să-și condamne fosta amantă la zece ani de închisoare. Între timp își revizuiește atitudinea inițială și dorește să aibă un al doilea copil, dar este refuzat atât de Clarisa, cât și de amanta lui, Erji, precum și de alte femei cărora li se adresează.
Cu gândul la o mare creație muzicală, Ermil compune deocamdată lucrări de mai mică importanță și frecventează cenaclul literar înființat de o fostă colegă și prietenă, Odiseia Vrabie. Aici vine, printre alții, și Păianu, fostul său dușman, care, în afară de profesia de judecător, se ocupă și de literatură, scrie poezii, comentează textele altora. Ermil se împacă în această ambianță cu el. Clarisa se împrietenește cu Odiseia Vrabie („Vrăbiuța“, cum i se spune în intimitate), participă și ea la cenaclul literar și este încântată de evoluția literară a lui Păianu, convinsă că ea este muza inspiratoare. Se succed noi evenimente. Păianu și Vrăbiuța sunt transferați la București. Fetița Clarisei și a lui Ermil, Bălașa, este trimisă la studii în Elveția. Prostituata Babița, care a fost un timp iubita judecătorului, este ucisă de peștele ei. Clarisa primește de la Păianu 150.000 lei pe care îi împrumută colegei ei, Marieta Turbure (aceasta are nevoie de ei ca dotă, ca să se poată mărita cu un ofițer). Rămasă fără iubitul ei, Păianu, Clarisa se plimbă melancolică prin locurile pe unde se plimbase cândva cu el. La rândul lui, Ermil, tot mai singuratic, se duce frecvent să plângă pe mormântul prostituatei Babița, îngropată, de altfel, într-o groapă comună.
În unele privințe, Ermil îl anticipează pe doctorul Minda (personajul lui Nicolae Breban din romanul Îngerul de gips), care, la fel, deși face parte din lumea bună, simte o plăcere stranie să decadă și să se scufunde în promiscuitate.
P.S. Victor Papilian este bunicul scriitorului Alexandru Papilian, stabilit de mai mult timp în Franța.