Când a vrut să întoarcă la rândul ei un nou șir de complimente, în capul scărilor apăru cu un surâs inconfundabil Diplomatul. Glumind, acesta ceru soției să nu își țină invitații la ușă. Doamna Andreea se întoarse cu un zâmbet și surprinse cum Diplomatul își aranjase ultimul buton. Arvinte ținea să se descalțe „din solidaritate“ …
Mi se întâmplă tot mai frecvent să mă trezesc dimineața cu teama că s-a întâmplat ieri – și nu se mai poate repara nimic. Admițând că acela sunt eu sau măcar cineva care are legătură cu mine, nu mă recunosc nici în ce face, nici în judecățile lui. Pentru a-mi scuti mintea de gânduri, dormeam …
Nu era nici o biserică în Fânațe, nici ortodoxă, nici catolică, nici reformată, cum era aceea din secolul XVI în Palatca; ce sat e ăla fără o turlă?, dar acesta nu e sat, e chiar Clujul întins dincolo de deal. Nici nu era în calcul vreo autorizație, așa că oamenii au ales să se …
Vînzătorul de ciuperci Stătea pe dalele ce mărgineau parcarea. Era o parcare mică, în care nu încăpeau mai mult de zece mașini, umbrită într-un colț de un mesteacăn căruia oamenii primăriei îi scurtau crengile în fiecare primăvară. Dar, în ciuda coroanei sale sever împuținate, mesteacănul tot își arunca umbra peste vreo trei mașini. În umbra …
Cred că pentru prima oară am văzut o plajă capitalistă în Italia. Mai precis în Insula Capri, în 1969. Lungul basm al felului în care am ajuns acolo este unul dintre subiectele acestei cărți. Dar pentru că mi-am amintit-o zilele trecute, privind la televizor plaja de azi din Mamaia, voi începe de aici, de la …
Vecinii mei, chelnerița, contabilul, jurnalista, instalatorul astmatic și cei doi informaticieni negri, gay, intră întotdeauna în panică atunci când cineva latră insulte și înjurături pe culoar. La început se irită în tăcere, instalatorul începe să se sufoce, apoi se enervează, vrea să participe, să urle…, soțul gay aruncă și el un „nu vă e rușine“ …
Miha s-a așezat lângă mine. Nu știa cum să înceapă. Ne cunoșteam destul de bine acum, pentru a putea porni o discuție lăsată ieri în coadă de pește și reîncepută azi de acolo de unde i-am pus punct cu o zi înainte. Cred, totuși, că nici nu prea am stat de vorbă vreodată, așa cum …
Ștefan Munteanu avea 17 ani când l-a descoperit pe Teodor Vaida, în sensul că i-a descoperit rubrica intitulată „Calul de dar“ din revista „Comunitatea“, pe care o citea din scoarță-n scoarță. Apărea joi și, deși nu se bătea lumea pe ea, Ștefan nu voia să riște, ținând cont că veneau puține exemplare, așa că era …
Epoca stalinistă luă sfârșit pe cinci martie, dar oa menii nu se dumiriră mult timp. Dimineața devreme anunțară la radio moartea cârmaciului. Era mort de câteva zile, dar era atât de mare buimăceala celor care trebuiau să piloteze de acum încolo corabia, încât se hotărâră ca mai întâi să informeze lumea despre boală. Buletinele mincinoase …
Isabel Allende plonjează în adâncurile memoriei și ne oferă o carte emoționantă, îmbibată de umorul său caracteristic, despre relația cu feminismul și condiția de femeie, o pledoarie pentru viața care trebuie trăită, simțită și savurată cu deplină intensitate. Ne invită s-o însoțim într-o călătorie personală în care, cu harul ei de povestitoare, revizitează episoadele ce …
Un nefericit care trăia din pomeni și bani făcuți din săpatul mormintelor era vărul din partea tatălui, Bridea. O matahală de om cu figură de popă, dar cu suflet bun. Bridea, țăran tipic, era un singuratic care trăia din ceea ce pământul îi putea oferi. Locuia de când lumea și pământul în cimitir, astfel încât …
(Fragment din romanul Tatăl fiilor mei, în curs de apariție) Mâna care duce paharul la gură era pe vremuri subțire. Întreaga făptură a femeii ce stă acum în fața mea era alcătuită atunci din subțirimi aproape vegetale. Îndeosebi mâinile, mijlocul și gâtul. Mă și temeam, când le atingeam, să nu se frângă. Îmi sărea însă …