Cu cinci săptămâni în urmă Bine, hotărârea a fost luată, dar trebuia să aleg. „Nu, nu ne ocupăm și de criogenie“ a răspuns vocea amabilă de la celălalt capăt al firului. „Noi doar îi scăpăm pe oaspeții noștri de pedeapsa primită de Adam și Eva când au fost alungați din rai.“ „Adică?“ „Toate amănuntele le …

Când încă se mai îngâna ziua cu noaptea, în Broscărie, unde locuiau lăutarii, potcovarii, semințăresele și bâlcenii, femeile își bărbiereau bărbații în fața porților, ei stând pe scaune, cu fața plină de clăbuc, ele în picioare, cu briciul în mână. Dacă se nimerea un cer senin, luna își trimitea, înainte să apună, o ultimă rază …

Pe vremea când eram studenți la Facultatea din Filosofie din București, discuțiile noastre favorite se roteau în jurul unei teme din Evanghelie, care-l pune în discuție pe tânărul bogat, ajuns în fața lui Hristos. Omul nu se pierde cu firea și-l întreabă pe Domn ce trebuie să facă pentru a intra după moarte în Împărăția …

Îi place tihna înserării, când lucrurile sunt așezate la locul lor. Tot ce poate face omul ca să lungească aceste clipe binecuvântate e să ajute lumina să mai întârzie. – Aduceți un trunchi mare, spune Marcu, și proptiți-l bine, să facem un foc până la cer. Să fie în cinstea fratelui nostru rătăcitor. Anghel nu …

Sărbătorile au trecut ca un vis. În fiecare zi trebuia să fiu foarte atent ca nu cumva să nu o recunosc pe Irina. Semăna leit cu cele două surori ale ei gemene. Mi-am fixat câteva semne, dar dispăreau ca prin farmec a doua zi. Am stârnit, totuși, de câteva ori râsul fetelor, fiindcă le-am confundat …

Înserarea cuprindea lin casele de pe strada Fîntînica şi cîteva frunze arse de căldura verii se desprindeau de pe crengi. Cel puţin aşa i se părea doamnei în vîrstă care privea de la geamul ei de mansardă, oprindu-se o vreme din lucru, nu neapărat fiindcă nu mai vedea, ci mai degrabă pentru a-şi odihni mîinile. …

Anna Karenina Apăru de după clădirea veche a gării, de pe zidurile căreia, după atâtea geruri, zăpezi și ploi, vopseaua galbenă se istovise, dezvelind rănile provocate de tencuiala roasă. Prin unele, se vedeau cărămizile din care curgea un praf, normal, cărămiziu, în vreme ce prin altele, se zăreau fâșii subțiri de lumină. În întuneric, singura …

(fragment) Traiectoria evenimentelor familiale nu l-a surprins pe Amiel. Era prea obişnuit cu inconsistența realității vizibile, ca s-o poată considera o abatere de la adevărata realitate. Iar doamna Chiara chiar făcea parte din această realitate, autentică. Dispariția ei adăpostea un paradox : pe de-o parte, confirma intuiția pe care se baza viața sufletească a lui …

Vocea nepotului Demostene l-a ajuns din urmă: Hei, tataie! Te grăbești, nu glumă!Așa-i, a spus Vladimir, fără să se oprească, Evelina stă de două ore singură acasă. Las-o să stea, oricum nu știe că-i singură. Bem o bere în sănătatea ei, uite aici, la terasa din colț. Sunt cu un prieten, i-am zis de tine, …

Scriitorul Iuliu Petru-Nenescu se trezi cu senzația neplăcută, persistentă, că lipsește ceva. Nu, nu era fosta sa soție, Steluța, plecată din căminul conjugal spre a-și găsi adevărata fericire alături de o femeie. Cu absența ei din pat și din viață, Iuliu se obișnuise, chiar dacă scrierea unui întreg roman („leșinat și ridicol, de o vulgaritate …

Bărbatul intră în oraș pe la orele prânzului. Periferia îi era familiară. Era convins că mai trecuse cândva pe aici. Primele repere: câteva containere cu gunoaie neridicate, de când?… Asaltate de câini maidanezi și pisici. O mulțime. Cei de la salubritate nu mai trecuseră pe-aici, temându-se, cu siguranță, de agresiunea maidanezilor care-și revendicau dreptul de …

DE LA UN TIMP NU TRECE SĂPTĂMÂNĂ să nu țârâie telefonul. Aflu că a mai murit un coleg de facultate. Sau de liceu. Citesc un grupaj de poeme într-o revistă și o dedicație mă lovește în plex : in memoriam. Un prieten poet din străinătate. Vasăzică a murit și el! Mă mir atât de parcă …