Bunăvestire danubiană De zântâi de Marte, Pune-i mărțișor o carte! Tudor ARGHEZI Galop acvatic, prenatal Acasă, în preria maternă. Bunăvestire-n turle de biserici. Rouă la frontiera româno-bulgară, Inefabilă, pe epoleții infantelor. Erupții de azalee, zambile, narcise La poalele barajelor circumcise Călători, Hoinărim în penumbra cetăților vetuste – Iconoclaști ai câmpiilor sintactice. Foc cu foc Urnim …
Ora fântânilor Oră de linişti stelare, clar semn de lumi fără nume, largul în ambru şi-n jar e, Thalassa-n ritmuri apune. Vocile sfânt de curate, frunţile pure şi ochii, cugetul gol şi curat e, clopote când legănate trec în nunteştile rochii. Ora fântânilor lumii, înger şoptește prin umbre vorbele rugăciunii netălmăcite şi sumbre.
Roată – roată 1. Nu povestește, dar învață-a scrie cifre bățoase, litere mai moi pereții Peșterii sunt de hârtie ticsiți de liniuțe, cercuri și cârlige de care spânzură, doi câte doi, îngeri pe care flama gerului îi frige și îi aruncă iute înapoi. Și ei se-nalță ca un uliu berc purtat de boarea umedă a …
Când scriu Nu trădez vinul, nici poezia la taifas, bem lacrima cristi dintr-o cupă cu picior înalt, lăudându-l după dansul de-o noapte cât o fi rămas Spre ziuă, cupa-i cuib de ciocârlie căzută pe pământ sub frunză de vie, din ea au băut şi prinţi şi cerşetori cum eu cu prietenii, de-atatea ori… Bând târziu, …
CEARCĂN Numai un refugiu de o clipă (când viața clipei este uneori durata vieții care ți se lasă) în miezul rece și neștiut al incendiului – floarea zarzărelui care se deschide și din lăuntrul ei privești către lume la pândă stă muntele întins pe labele din față și soarele viclean retras în sine cum ochiul …
Prin toate locurile, cu tălpile arse, am trecut prin orașe ce nu mi-au ținut minte numele, am trecut rîuri și m-am simțit sărac, n-am cunoscut pe nimeni și am privit duhul rătăcirilor în gură, am dus cu mine urlete mute, ce era de salvat s-a salvat fără mine, am cunoscut zădărnicii și cenuși, am văzut …
Poeme din nou scrise Motto: „…acea neobosită și nemiloasă cizelare care transfigurează pe cei pătrunși de sfințenia formei…“ (Titu Maiorescu) „Erau atâtea de îndreptat.“ (M. Eminescu) *** La presimțirea gloriei poetul stinge lampa și tace. E viața lui o viperă pe cioburi de vitralii prinse în promoroace, așteptând clipa să le dezbrace. Sub fereastra geruită …
POEME PENTRU PHIDELIA I Din luptele cu avarii voi ajunge acasă într-o toamnă cu ploi, îmbătrânit, foarte îmbătrânit (am fost mereu cu un pas în spatele destinului, cu doi în fața întâmplării), nu fi abătută, ai grijă doar să încui ușa apartamentului când pleci, și nu uita în priză fierul de călcat, cum ai făcut …
Seara am lăsat apa să curgă la baie M-am vârât în pat şi-am ascultat apa cum curge la baie. Niciodată nu m-am gândit că apa din ţevi poate să curgă încontinuu ca fluviile. Noaptea întreagă am ascultat apa cum curge la baie. Adormeam şi iar mă trezeam, realitate sau vis, apa curgea la baie. Simţeam …
Rana fiecărei zile * Stranie liniștea, ziua învelită-n giulgiul luminii, stranie limba tăcerii rătăcind printre nerăbdările drumului! Un adânc pe care nu-l cauți, o vină pe care n-o răscumperi cu neștiința auzului. Nicio vocală uitată-n pământul lui Dumnezeu, nicio consoană la porțile nemărginirii. Pe limba ei îți spune numele lumea; numele pe care nu-l înțelegi! …
Ultima oară Ultima oară e atunci când răsufli ușurat Că totul s-a încheiat Așa îmi spune mintea leneșă Care s-a îmbrăcat festiv Și care mă îndeamnă și pe mine Să umblu prin casă la costum și cravată Și cealaltă minte costumată în verde paparudă Îmi spune că fiecare întâlnire e ultima Fiecare îmbucătură Fiecare pahar …
Eclipsa păstrez atâtea amintiri din vremea când încă nu mă născusem iar una dintre cele mai frumoase, cu siguranță e legată de numele bunicului meu dinspre mamă Setrak Melichian, alchimistul era un om vesel și bun, îl întristau mai ales tristețile celorlalți în fața atâtor dureri prin care trecuse pofta de viață a fost păcatul …