O clipă și nimic mai mult O clipă zvâcnește albastru deasupra capului – o aură de însingurare un trecut care ne refuză și nimic care să urmeze și nicio existență care să ne dea de gol. Goluri alunecă amețitor pe lângă clipe în mirosul tânguitor al metalelor în argintul funerar al durerii mersul în nemișcare, …

Baiadera Să certăm zilele, totuși. Ele-s vinovate de nelniștea noastră care nu dorește să fie abstrasă de ceva. Să certăm zilele… Nimic nu mai rămâne din ecoul lor întunecat de noapte. O baiaderă lascivă e viața, neodihnită în dorința de a se reîntrupa. Destin E plină lumea de melancolii, fără stăpân, dar nu mai sunt …

Scriptori. Unul rămâne obscur aidoma artistului medieval care trudește la acele înfățișări ale unui lăcaș de cult menite a nu fi vizibile publicului, altul se agită spasmodic în fața mulțimii aidoma unui saltimbanc. * Obișnuințe adăpostite în sipetul ființei asemenea unor obiecte de preț. * Solitudinea: o febră a libertății. * „Făcând legătura cu personalitatea …

Până când, până unde ce ți-e și cu bătrânețea cum vine ea pe înserat și e însăși seara gaură neagră în care toate cad uneori ai în cap în loc de creierul cel mătăsos cel minunat numai o bucată de pătură udă pentru șters coridoarele de internat alteori ești doar visul cel visat laolaltă cu …

Déjà vu Aș vrea să mă întorc acolo unde n-am fost niciodată. Mi-e dor de senzaţia aparte, sugerată prin de parcă. Mai mult, de certitudinea ei. Numai că nu sunt sigur unde. Și când. În definitiv, acesta-i scopul. Să desparţi unduirea de firul de iarbă. Raiul de Dumnezeu. Lumina soarelui de penajul vrabiei. Viitorul de …

Geografia interioară Pleacă, durere amețitoare, memoria mea nu va arde de dorul tău, lăcusta timpului nu va căuta umbra ta! Geografia interioară arată cam așa: tristețea este la marginea melancoliei, mai departe de amândouă încep spaima și ura, merg ținându-se de mână uneori, iar în depărtare abia se zăresc bucuria și strania singurătate a iubirii. …

PROEME XIV În clipa despărțirii, sufletul meu nimeni n-o să-l îngroape și osemintele lui nimeni n-o să le găsească, amintirile nu se vor citi într-un mormânt răscolit, ci, mai degrabă, într-o carte deschisă, dar și aceea doar pe jumătate, căci jumătatea cealaltă aparține celui care-o citește Și confesionalul la ce-ar folosi, dacă ochii păcătosului sclipesc …

văzduh virgin Şi iată mi se-ngroaşă vocea, îmi stau pe ea bărci moi de rîs Sînt viu şi liber şi în plus E Nastratin bătrînul Hogea, Care pe coaste mi-a pus cîlţi, Pe creier har de-nţelepciune, În sînge inimi mult mai bune Decît vor toţi, decît au mulţi. Balcanic şi greoi trăiesc, Cu mari genunchi …

Mircea Bârsilă Amiază de vară Un festin al luminii: amiaza. Și pendularea, în gol, a clipelor, supuse unei mai grele încercări decât o cârtiţă scoasă din mușuroi, cu o cazma sau cu furca de fier, în zori. Se vede palpitarea îndepărtată – undeva dincolo de nemişcarea şi de claritatea lucrurilor – îndepărtata palpitare a unei …

  Angela Furtună cele 15 minute de faimă nimic nu s-a schimbat în eroismul de tribună satele se usucă și mor, orașele se prăbușesc sub rugul bibliotecilor de cenușă și sub falsitatea cetăților asediate – și vă voi spune că oamenii se sfârșesc în lumină arsă căci văzul, cel de pe urmă cod ce se …