văzduh virgin
Şi iată mi se-ngroaşă vocea,
îmi stau pe ea bărci moi de rîs
Sînt viu şi liber şi în plus
E Nastratin bătrînul Hogea,
Care pe coaste mi-a pus cîlţi,
Pe creier har de-nţelepciune,
În sînge inimi mult mai bune
Decît vor toţi, decît au mulţi.
Balcanic şi greoi trăiesc,
Cu mari genunchi în foc drăcesc,
Cu părul ruginit în plopi.
Pe cînd la cele care-mi vin
Mi-i sufletul mereu virgin
Ca aerul dintre doi orbi.
(din volumul Mieii primi, Editura Tineretului, 1966)