Până când, până unde
ce ți-e și cu bătrânețea
cum vine ea pe înserat
și e însăși seara
gaură neagră
în care toate cad
uneori ai în cap
în loc de creierul
cel mătăsos
cel minunat
numai o bucată de pătură udă
pentru șters coridoarele de internat
alteori ești doar visul
cel visat
laolaltă cu lumina albăstruie
și mireasma arsei
binecuvântatei rășine
de brad
până când
până unde
pe toate din toate aflând
o să mai știi să te lași mestecat
jumătate arbore
jumătate pământ
înțelepciunea mai nouă
ce ți s-a dat
să fie mormântul tău însuți
din tine însuți
de nicio bătrână plângândă aflat
(Din volumul Zilele, vârstele, anii, 1985)