Peisaj posibil Mirosea a malț, a bălegar și a buruiană Crescută anapoda, ca un plod lepădat În târgul în care nu s-ar mai întoarce nimeni Fiindcă niciodată, nimeni nu a plecat, Fiindcă ființele și apele se asemuiau într-atât Că se ocroteau, să nu se risipească Stângaci Ca o dorință cu mult prea târzie Adunată în …
Poemul de platină Daimonul meu alintat, capricios, cum o femeie ce se știe frumoasă, nu vine, nu vine, nu vine… Gurile de cobalt căscate nu pot mușca duhul pe care de un timp îl pândesc. Și frunze de aur, și frunze de purpură, și soarele tot mai roșu, tot mai negru curg odată cu învolburate …
Niciodată toamna… Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut, Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus, Ca frunza …
lumea ta / carnea mea / oasele noastre din pământ sunt făcute toate, carnea vieții tale, o umbră care umblă prin sângele tău vie, transparentă, clară, spațiul meu prin care străbat: un oraș, o lume, un timp, când vocile dorm, oasele mele trăiesc în mine, au viața lor, nasturi, lumea ta, carnea mea, moartea și …
hartă fizică (sau poem geografic) „Trăiască România dodoloață“ Lucian Blaga Să duci din Vișeul de Sus în jos o linie dreaptă, ca o rază de soare. Să duci din Bârlad spre Arad o altă linie dreaptă ca o rază de soare. Să duci din Corabia spre Vișeul de sus o linie dreaptă ca o …
ca în paradis Cimitirul la noi e un pogon comun Înconjurat cu gard de piatră, Să nu se molipsească pământul rămas viu În libertate. Crucile de lemn după câțiva ani Se lasă într-o parte și mor apoi și ele De-a binelea, și vin niște bărbați ciudați Pe iepe călătoare și le fură pentru Focurile lor. …
Verde bătând în galben „Va fi liniște, va fi seară“ Virgil Mazilescu Ieri, cenușa de la marginea focului, azi, micul foc de la marginea cenușii… De două ori și mai mult vârsta lui Esenin, de trei ori și mai bine viața lui Labiș… De sus, de pe scărița iambilor, dacă privești – o câmpie verde …
de necuprins (o variantă pentru Herta Müller) în copilăria cea mai adâncă și mult după, ca frunza sclipind pe ram sub soare d’Aburistam nu știam, n-aveam idee cât de aburit eram că de fapt nu lătratul gros al câinelui noaptea în mica noastră ogradă făcu mărul să cadă bufnind peste gardul particular direct la neica …
Poeme de Flavia Adam mama răniților vai mie tovarășa unor semeni nimiciți de frigul durerii cum cad pe rând în genunchi și plânsul lor sacadat zguduie balamalele cerului Doamne Tu îi auzi sau doar eu mă îmbăt cu poezie și cred că orice foșnet e-adevărat vai mie care ascult cum le cresc dinții și oasele …
în pace Un alb coridor, uluitor în pădurea cea neagră parc-ar fi un tunel tot din crengi înflorite. Și mama vine spre mine din întuneric, pe alb coridor, mama moartă, lumină a ochilor mei. Și parcă aud vocea mamei, cum nu mai e alta, parcă vorbește mama, vermină și oase, subpământești rămășițe: Ai mâncat azi, …
Pentru singurătate apăsați tasta unu Nu realitatea este cea care va arde în urma noastră: copilăria, adolescența, maturitatea au fost focuri separate (a mai rămas doar dîra incandescentă cu care ne-am împrietenit cu care am plîns la aceeași masă) vom desena pe perete un melc în flăcări despre care nu am știut ce să spunem …
Poem Glezna ta subțire pe care odihneau gânduri lascive… Poem Până la urmă, nici nu mori, doar te dezbraci de trup. – O, ce lejer plutește sufletul printre muritori. – Pe furiș Un cântec, oricare, indiferent cum sună, tot acolo te duce. Să pășim încet, încet, mult mai încet decât perfida moarte. Ca și cum …