în pace
Un alb coridor,
uluitor în pădurea cea neagră
parc-ar fi un tunel
tot din crengi înflorite.
Și mama vine spre mine
din întuneric, pe alb coridor,
mama moartă, lumină a ochilor
mei.
Și parcă aud
vocea mamei, cum nu mai e
alta,
parcă vorbește
mama, vermină și oase,
subpământești rămășițe:
Ai mâncat azi, băiete?
Dormit-ai azi-noapte?
…Și aspru și rece îmi este
răspunsul:
Pleacă mamă,
am mâncat, am dormit
și mi-e bine.
Și să nu vii înspre mine.
Ori dacă vii,
numai nu vorbi,
doar ia-ți fiul cu tine. l
(din vol. Un dor fără sațiu, 1976)