ca în paradis
Cimitirul la noi e un pogon comun
Înconjurat cu gard de piatră,
Să nu se molipsească pământul rămas viu
În libertate.
Crucile de lemn după câțiva ani
Se lasă într-o parte și mor apoi și ele
De-a binelea, și vin niște bărbați ciudați
Pe iepe călătoare și le fură pentru
Focurile lor.
Locul mormântului se șterge –
O iarbă sârmoasă se îndeasă pretutindeni
Ca părul pe capul feciorilor în nopțile de
iarnă;
Când e plin cimitirul ochi de la un cap
În celălalt se reia totul de la început;
Groapa bunicului meu, peste groapa
străbunicului meu,
Tatăl meu, peste bunicul meu
Și tot așa vechiul primar
Peste străvechiul primar – vechiul popă
Peste străvechiul popă,
Vechiul sat peste străbunul meu sat.
La margini cresc pruni și meri
Și se văd flori mirositoare,
Aburul lor pătrunde în lucruri
Până departe,
Cei care vin în trecere pe la noi
Cu ceasurile îngropate în mâna stângă
Și umerii plini de bătrânețe
Se minunează ca în paradis.
(din vol. Imne, 1975)