Poem de Constantin Abăluță

Seara am lăsat apa să curgă la baie

M-am vârât în pat şi-am ascultat apa cum curge

la baie.

Niciodată nu m-am gândit că apa din ţevi poate

să curgă

încontinuu ca fluviile. Noaptea întreagă

am ascultat apa cum curge la baie. Adormeam

şi iar mă trezeam, realitate sau vis, apa curgea

la baie.

Simţeam cum întineresc, ridurile mi se şterg,

auzul mi se ascute până când

susurul apei care curge la baie îmi apare ca

bubuitul

talazurilor marine.

Mă gândeam că voi avea mulţi copii

şi veselia lor îmi va umple casa.

Mă gândeam că voi scrie poezii, voi fuma şi voi

călători

în toată lumea. Mă pregăteam să mor într-o

insulă pustie,

tocmai îmi alesesem doi nori însoţitori când

m-a trezit zgomotul apei care curgea la baie.

Mi-am amintit că aseară o lăsasem să curgă fără

motiv,

pur şi simplu să curgă.

(din volumul APĂ AER LUT FOC ode elementare în pregătire la Editura CARTEX)