Cu o formație intelectuală solidă pe care i-o conferă filologia clasică, Alexandra Ciocârlie acoperă cu studiile sale un spațiu larg dedicat „clasicilor“ culturii greco-latine precum Iuvenal (2002), Și totuși, clasicii… (2007), influenței exercitate de alte puteri militare asupra acestora cu Cartagina în literatura latină, (2010), îndreptându-se către o evalaure a moștenirii unei culturi prodigioase printr-un …
Antologia Poemele Transilvaniei a început să prindă contur în 2017-2018, când poeme dedicate Ardealului erau prezente în cele două volume Transilvania din cuvinte care celebrau Centenarul Marii Uniri și apăreau sub semnul FestLit Cluj (Festivalul Național de Literatură), alăturându-se celorlalte cărți ale Festivalului gândite de-a lungul edițiilor succesive: Școala Ardeleană și începuturile modernității românești; Farmecul …
După ce află de prăbușirea psihică a lui Eminescu (pe 28 iulie 1883), Caragiale „izbucnește în lacrimi“, notează în jurnal Titu Maiorescu, care îl primise la dejun. Pe 24 martie 1884, același Maiorescu notează iritat, după o ședință a Junimii: „Caragiale fără tact, mahalagește, în discuția cu Alecsandri“, cel din urmă fiind apostrofat de dramaturg …
Nu e ușor să transformi o teză de doctorat în roman, dar Andrei Mocuța a reușit, în stilul conversațional specific lui J.D.Salinger. Poet, eseist și traducător de poezie (al lui Richard Brautigan, care a trăit — deși mult mai puțin — în aceeași perioadă cu Salinger, legând elemente ale generației beat cu tonuri de un …
Scriam mai demult că este uluitoare, în filosofia lui Gabriel Liiceanu, relația cu limbajul. Care, departe de a fi arid și inexpresiv, îmbracă plastic ideile, fără rest și fără podoabe, rămânând în perimetrul anticei kalokagathia, adică a binelui/ adevărului care este frumos în sine, fără adaosuri calofile. În volumul recent apărut, În singurătatea minții mele, …
Am scris în mai multe rânduri despre apetența experimentală a prozatorului Cătălin Pavel, despre exersarea unor formule literare diferite. În poezie, se arată mai clar mobilul proteismului său literar. Cătălin Pavel nu caută diversitatea doar de dragul esteticului, ci din nevoia sfâșietoare de a găsi o formă care să exprime un adevăr interior imponderabil, inaccesibil. …
Prozele din volumul Pădurea cu case, semnat de scriitorul sibian Ovidiu Baron, sunt „inspirate din docu mentarea, întâlnirile și dialogurile cu localnici din satele de origine ale unora dintre construcțiile expuse în Muzeul în aer liber ASTRA, acea Românie în miniatură din Dumbrava Sibiului“, după cum mărturisește autorul. De asemenea, ele dezvăluie „fragmente de memorie, …
Busola a căzut peste bord Pe Răsvan Popescu îl știu drept gazetar de cînd l-am cunoscut, adică de prin 1984, nu cel al lui Orwell, dar aproape. Aveam amîndoi cîte 22 de ani și căutam să ne facem loc într-un mediu plin de fățărnicie și ocupat de personaje dubioase ori odioase. Chiar cei care păreau …
Fără intenția de a realiza o sinteză, primul poem, [am întâlnit-o într-o zi], din noul volum al Hannei Bota, Mina – noi, toate (Editura Junimea, 2025), propune o mică fabulă și o imagine cheie, poate chiar o imagine-fetiș regizată de o manieră filmică, – undeva, Alex Leo Șerban numea fotografia „film-înghețat“ –, în măsură să …
A apărut de curând o antologie închinată sărbătorii Nașterii Domnului realizată de un harnic și polivalent publicist și scriitor, Menuț Maximinian. Originar dintr-un sat de pe Valea Țibleșului, Menuț Maximinian este un admirator împătimit al folclorului și al tradițiilor populare românești. Prețuiește atât de mult folclorul și tradițiile populare românești, încât nu se sfiește să …
Cătălin Ranco Pițu a devenit cunoscut publicului cititor românesc în ultimii ani, grație celor două lucrări pe care le-a publicat în 2024 (Ruperea blestemului. Revoluția Română din decembrie 1989 și 2025 (Mineriada s-a născut la revoluție. Evenimentele din 13-15 iunie 1990), ambele apărute la Editura Litera. De altfel, eu însumi m-am referit la semnificația și …
Ca popor, românii au, fără îndoială, numeroase calități apreciate de toată lumea, dar una le lipsește aproape cu desăvârșire: sentimentul recunoștinței. Acest popor se mobilizează când e vorba de proteste în masă, când începe să urască pe cineva, dar sentimentul, infinit mai subtil, numit „recunoștință“ nu pare a intra în patrimoniul psihic național. Exemple? Nenumărate. …