La prima lectură, poemele din Viața fără lume, cel mai recent volum al lui Ioan Moldovan, nu se încheagă într-o imagine de ansamblu, susținută de o aceeași viziune artistică. Autorul pare a pendula între un suprarealism destul de artificial și un ton direct al confesiunii lirice, ceea ce dă senzația de amestec necontrolat poetic. După …

După un volum scris împreună cu Andreea Răsuceanu, Dicționar de locuri literare bucureștene (2019), Corina Ciocârlie revine asupra temei cu o carte de autor, cu titlul București, kilometrul zero și având subtitlul O istorie ilustrată a călătoriilor literare. Sub asemenea titluri, conținând termeni precum „dicționar” sau „istorie”, stă adeseori o muncă asiduă, absolut necesară pentru …

Titlul noului volum de poezie al lui Adrian Popescu, Planetă dificilă, poate fi înțeles în două feluri și e probabil că autorul a mizat pe asta. Mai întâi, planeta poate desemna lumea sferică în care ne aflăm, Terra supusă, în ultimele decenii, unor chinuri la limita suportabilității, care o fac din ospitalieră și prietenoasă, cum …

În ultimii ani, Răzvan Voncu a publicat un număr surprinzător de volume de critică și istorie literară; dar surpriza este numai pentru aceia care nu i-au urmărit activitatea în coloanele unor reviste culturale și frecvența – în cazul României literare – săptămânală. Este suficient să deții o rubrică fixă la un săptămânal cultural și să …

Cutuma la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia este ca laureatul unei ediții să facă laudatio pentru premiantul ediției următoare, iar fiecărui poet premiat să i se publice o antologie reprezentativă, într-o colecție, coordonată de Gellu Dorian, devenită deja o marcă editorială. Așa s-a întâmplat și cu Ovidiu Genaru, a cărui antologie …

Bună ideea Editurii Cartea Românească de a publica, în seria de autor Gabriel Chifu, romanele mai vechi ale scriitorului, dintre care acesta, Maratonul învinșilor, a apărut în prima lui ediție în 1997. Întâiul deceniu post-revoluționar a fost marcat de redescoperirea politicii și a mișcărilor de stradă, a mitingurilor și a implicării civice, astfel că literatura …

În vara târzie a lui 2019, înainte deci de pandemia care urma să lovească întreaga lume, Cristina Chevereșan a avut șansa unui stagiu de nouă săptămâni la Veneția, oportunitate venită pe merit, în urma câștigării, „prin selecție internațională, a unei burse de Visiting Professor la prestigioasa universitate Ca’ Foscari”. Deși în volumul consemnând experiența, Mansardă …

De-a lungul anilor, am observat că unii dintre cei mai buni cititori de literatură și critică literară sunt medicii. Regretatul Dan Setlacec, Leonida Gherasim, Fane Boeraș, Arina Vinereanu sunt numai câteva nume de cititori împătimiți de literatură clasică și contemporană, intelectuali în sensul „vechi” al termenului, frecventând muzeele, mergând la Teatru și Operă, „consumând” cultura …

În Nota introductivă la Istoria literaturii române contemporane: 1990-2020, Mihai Iovănel își avertizează cititorul că, în pofida subtitlului „simbolic” al cărții sale (acesta ar fi 1990-2020), limita ei „inferioară” este „ancorată în anii ‘80” și „trimite filamente până în anii ‘60-’70 sau chiar mult mai devreme, în secolul al XIX-lea” (p. 12). Parcurgerea volumului de …

Premiat recent, la secțiunea „Literatura în limba maternă și literatura în limbile mi no rităților naționale” din cadrul Premiilor Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul de versuri Függőleges állat (Animal vertical), Karácsonyi Zsolt a publicat, în traducerea lui George Volceanov, un poem lirico-dramatic scris cu peste zece ani în urmă. Despre Faust pe mări a …

Sunt, probabil, dacă nu primul cititor român al cărții de față, atunci întâiul cronicar al traducerii ei din maghiară. Povestea unei bâlbâieli de Vida Gábor tocmai a apărut, într-un program al Uniunii Scriitorilor din România, Interferențe româno-maghiare, bazat pe o idee pe cât de simplă, pe atât de frumoasă: partea maghiară să editeze un roman …

În ultimii ani, Constantin Abăluță pare a se fi specializat în publicarea unor volume de format mic, apărute la o editură de nișă, cu ilustrații ale autorului însuși. E drept că această ritmicitate editorială este „servită“ de formula minimalistă a poeziei lui Abăluță, care, spre deosebire de proza lui, suprarealistă, se încadrează în spații restrânse. …