Într-o carte-etalon pentru spiritul critic contemporan, Toma Pavel punea excesul structuralist și post-structuralist sub semnul mirajului lingvistic. Căci, pornită de la Saussure, de la formaliștii ruși sau de la Roman Jakobson și Școala lingvistică de la Praga, „teroarea metodologică“ instaurată de teoria structuralistă (nu numai în critica literară, ci și în filosofie, istoria artei sau …

America ogarului cenușiu, volumul cel mai cunoscut al proza to – ru lui și pu – blicis tului Romulus Rusan, a fost o carte-cult în România de dinainte de 1989. Narând o călătorie la care majoritatea jinduiam, dar pe care extrem de puțini o puteau face – și anume voiajul în Statele Unite ale Americii …

Nu demult, cenaclurile încă jucau un rol important în viața literară. Un rol pe care l-au avut, practic, de la începuturile culturii române moderne, când tocmai o asemenea instituție – „Junimea“ din Iași – a furnizat întâiul canon al literaturii noastre, spiritul ei critic și, nu în ultimul rând, a configurat un stil cultural. Cartea …

Am lăsat să se scurgă ceva timp de la trecerea la cele eterne a lui Mircea Anghelescu, până a putea scrie despre ultima sa carte, intitulată Literatura între două lumi. O carte pe care nu a mai apucat să o lanseze, așa cum făcuse cu toate celelalte, multe și valoroase, din ultimii ani, și a …

Ne-a preocupat întotdeauna cum scriu scriitorii: care sunt sursele lor de inspirație și momentele favorabile, cum își gestionează bugetul de timp sau care este spațiul propice travaliului literar. Într-una din primele noastre arte poetice, Vasile Alecsandri configura, în Serile la Mircești, un tablou sumar al laboratorului de creație: camera intimă, fotoliul preferat, focul, „tovarăș mângâios“ …

Frotiurile realității „Panourile“ din volumul de debut al Ioanei Ieronim (Vară timpurie, 1979) devin, în volumul Zoom, recent apărut, niște adevărate frotiuri de realitate. Pe care poeta le așază, în vers, sub lentila microscopului, examinând metodic și cu o anumită febrilitate diferitele mostre din care se compune țesătura complexă a lumii. Este, desigur, un alt …

Al doilea val Între cercetătorii care, după 1989, s-au ocupat într-un fel sau altul de avangarda literară românească, Michael Finkenthal este printre puținii care au adus contribuții pozitive la recuperarea unor personalități ocultate și la mai buna cunoaștere a legăturilor artistice și umane dintre componenții curentului. În special în ceea ce privește cel de-al doilea …

Când apărea, în 1940, antologia Balcic a poe tului Ion Pillat, Cadrilaterul mai avea numai puține zile de trăit în componența Regatului României. Astfel încât cartea, alcătuită din poezii selectate din mai multe volume anterioare, a fost văzută mai mult ca un manifest politic – „negocierile“ de la Craiova, vizând cedarea teritoriului, se desfășurau deja, …

S-a mai spus că volumele de poezie ale lui Liviu Ioan Stoiciu sunt, de fapt, decupaje „de etapă“ din- tr-un discurs, pe care, în mod concret sau numai virtual, poetul îl performează continuu. E și nu e așa: unele culegeri care recuperează și pun în circulație manuscrise mult mai vechi par să confirme aserțiunea, pauzele …

Reprezentant al generației șaizeci (debutând editorial în 1969, cu Avangardismul literar românesc), Ion Pop a adus în critica noastră, pe lângă caracteristicile dintotdeauna ale Clujului academic, și un particular interes pentru chestiuni cărora criticii bucureșteni le acordau, în epocă, o mai mică atenție. Într-adevăr, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Lucian Raicu sau Valeriu Cristea …

Majoritatea criticilor își comunică metoda, principiile sau convingerile la începutul carierei sau ca avanpremieră la opera lor principală. E. Lovinescu, de pildă, întâi a formulat teoria sincronismului (în Istoria civilizației române moderne, 1924-1925) și abia apoi a început Istoria literaturii române con temporane (1926-1929, ed. a II-a, 1937). G. Călinescu, la rândul său, a dat …

Întrucât nu avem o reală tradiție clasică, atât romanele epistolare, cât și cele de formație, deși nu lipsesc cu totul, sunt rare în literatura noastră.Iată de ce nu o dată, transgresând limitele genurilor, unele volume de corespondență capătă involuntar valențe romanești, iar diverse jurnale sau narațiuni autobiografice funcționează ca opere de formație. Și e bine …