Festivalul internațional „George Enescu“ Missa Solemnis, marele opus vocal-simfonic beethovenian, a încheiat, într-o atmosferă realmente solemnă, cea de a doua săptămână festivalieră. Pe scena Atheneului s-au aflat formațiile reunite ale Ansamblului Instrumental Baroc din Freiburg, ale Academiei Artei Cântului din Zürich. În total, peste o sută de muzicieni performeri cântăreți și instrumentiști, formații conduse de …
Festivalul internațional „George Enescu“ Pare ciudat… s-ar cuveni, poate, să spun mîinile lui Enescu. Sau corpul lui, devotat viorii, acoperind-o protector ca o aripă de înger. Zilele și nopţile acestea m-a urmărit privirea lui. Mărturisitoare. Tolerantă. Îngăduitoare. Capul puţin plecat, ochii triști sau mai degrabă resemnaţi. Destinul unui geniu pare asimilat în expresia ochilor. Cumva …
Palazzo Pitti găzduiește în această perioadă, timp de câteva luni, o expoziție de „arheologie vie“, despre „cultura tehnologică a lumii antice“ (Catalog, p. 15). Este exclusiv dedicată Columnei lui Traian și a fost amenajată în grădinile florentine Boboli la sugestia directorului Galeriei Uffizi, Eike Schmidt, în amintirea celor două statui clasice de daci, executate într-un …
De la titlu, A fost odată la… Hollywood, la personajul principal, un actor de westernuri TV în Hollywood-ul anului 1969, la temele filmului, destinul unui gen cinematografic de cursă lungă, westernul, în anii 1970, și America hippie a acelor ani, fac trimitere la A fost odată în America, filmul emblematic al lui Sergio Leone și …
Un proiect oarecum inedit, spun oarecum pentru că expoziții de restaurare s-au mai făcut (ultima pe care am văzut-o a fost „Vindecări mirculoase“ de la Muzeul Municipiului București), dar „M. H. Maxy istoria ascunsă a unui portret simbol – Tristan Tzara“, deschisă la Muzeul Național de Artă al României, este altceva. Ea prezintă rezultatul spectaculos …
N-ar fi deloc potrivit să spunem că Festivalul enescian al muzicii aduce doar o succesiune a marilor colective simfonice europene, a șefilor de orchestră de mare faimă, a unor identități solistice de renume. Este mai mult decât atât, consider că avem posibilitatea de a observa marile însemne ale cântului orchestral drept valori supreme ale culturii …
Concertul nr. 2 de Prokofiev cu un dirijor italian foarte bun, Gianandrea Noseda, și cu Orchestra simfonică londoneză din 2 septembrie de la Sala Mare a Palatului avându-l ca solist pe pianistul rus Denis Matsuev, a avut câteva coordonate simple. Un pianist tehnic cu multă forță fizică, cu o inconstanță a ritmului și a timpilor, …
Alături de toţi micii spectatori de la Opera Comică Pentru Copii, ne-am lăsat purtaţi de farmecul unor poveşti celebre, repovestite cel mai adesea, cu mijloacele dansului. La reîntâlnirile cu aceste poveşti, două realizatoare, coregrafa Corina Dumitrescu şi scenografa Bogdana Pascal, şi-au reunit în mai multe rânduri capacităţile creative pe această scenă, pentru a da o …
Împlinirea unui secol de la moartea lui Pierre Auguste Renoir ar fi trebuit sa fie un prilej de celebrare a contribuției artistului la evoluția artei moderne. În realitate, admiratorii operei sale au fost nevoiți sa adopte, mai mult ca oricând in trecut, o atitudine mai degrabă defensivă decât sărbătorească. Acum câțiva ani, un grup autointitulat …
Câteva dintre marile colective simfonice ale vieții muzicale actuale au dobândit fireasca așezare în debutul festivalului enescian, cu toate semnificațiile majore ale evenimentului. La fel de firesc îmi pare faptul că tocmai Beethoven și Schiller, acești titani ai umanismului european de început de secol XIX, sunt invocați astăzi la temelia spiritului iradiant al Europei zilelor …
Filmul lui Sergei Loznitsa, Donbass, premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes în 2018 în secțiunea Un Certaine Regarde, este unul „hibrid“ ca și războiul la care face referire cu acest termen tehnic neutru menit să blocheze orice emoție, să prevină orice afect. Un fals documentar alcătuit din treisprezece episoade, cu o serie de …
Cînd nu am deloc bagaj de mînă, mă îmbarc în avion printre ultimii. Nu mai prind aproape nimic din agitaţia plimbării isterice, de colo, dincolo, a sacoşelor şi rucsacurilor de tot felul, a valizelor evident mai mari decît ar trebui, burduşite şi deformate, îndesate ambiţios pe unde se nimereşte. Nu mai aud cum se strigă …