Așezat de ani buni pe coordonatele genului de musical, pe care și-a direcționat toate capacitățile creative, coregraful, regizorul și creatorul de costume Răzvan Mazilu se dovedește în ultima vreme de o fecunditate aparte, realizând câte două producții pe an, la teatre diferite: anul trecut Sunetul Muzicii și Zaraza, iar în acest an We Will Rock You pe scena Sălii Palatului și, de curând, Familia Addams. la Teatrul Excelsior.
Dacă Sunetul Muzicii corespundea mai ales gustului culturii europene, recenta premieră cu Familia Addams se pliază întru totul preferințelor societății americane, în care sărbătorescul se amestecă cu macabrul, ca în sărbătoarea devenită tradițională de Halloween. Numele musical-ului este împrumutat de la numele caricaturistului american Charles Addams care a imaginat și creat toate personajele emblematice ale spectacolului de astăzi, soții Gomez și Morticia Addams, copiii lor, fiica Wednesday și fiul Pugsley, unchiul Fester, Bunica și majordomul Lurch, personaje care au apărut în 150 de panouri desenate/caricaturi, multe publicate în The New Yorker, începând din 1938 până la moartea lui Charles Addams, în 1988. Povestea acestei familii a fost izvor de inspirație pentru seriale de televiziune, pentru filme de lungmetraj și filme de animație, pentru benzi desenate, treptat devenind o componentă fundamentală a culturii populare americane, folosită în jocuri video, reclame și chiar romane de ficțiune. În fine, în anul 2010 a avut loc premiera unui nou musical pe Broadway, cu Familia Addams, libretul fiind semnat de Marchall Brickman și Rick Elice, muzica și versurile de Andrew Lippa, direcția de scenă de Julian Crouch și coregrafia de Sergio Crouch. Jucat în sute de reprezentații pe Broadway și apoi pe numeroase scene din America până în Australia și din Europa până în Filipine, spectacolul, în libretul și muzica originale, a poposit și la București, pe scena Teatrului Excelsior, datorită lui Răzvan Mazilu.
O familie originală, a cărei distincție îzvorăște din înclinațiile bizare ale fiecăruia dintre membri ei, cât și din unicitatea ritualului familiar, desfășurat anual, la care participau toți strămoșii, sub forma unor stafii, în lințolii albe și cu fețe cadaverice, dar altfel foarte vioaie și păstrând câte un detaliu vestimentar care amintea viața lor trecută de balerină, gangster, claun, marchiză etc., trece printr-un moment deosebit de dificil, deoarece fiica lor se îndrăgostește de un tânăr dintr-o familie obișnuită, nedeprinsă cu astfel de excentricități. Excelenți actori, Oana Predescu în rolul Morticiei Addams și Lucian Ionescu în cel al soțului Gomez Addams, construiesc personaje bizare, dar în același timp atrăgătoare și încărcate de iubire reciprocă, foarte deosebite de cuplul Alice Beineke și Mal Beineke, realizat însă cu aceeași excelență de Maria Alexievici și Doru Bem, personaje cărora acest contact neașteptat cu neobișnuitul le recalibrează relația conjugală. La fel cum fiul lor, tânărul Lucas, trăiește și el o adevărată metamorfoză, pusă în valoare integral de actorul Dan Pughineanu, datorită dragostei pe care i-o trezește Wednesday Addams, creată cu dezinvoltură de Ana Udroiu. Tot astfel, tânărul Matei Hotăranu întruchipează cu aplomb rolul năstrușnicului frate mai mic a lui Wednesday, Pugsley, care v-a declanșa jocul dezvăluirilor cu neașteptate consecințe, la întâlnirea celor două familii. Toată distribuția se achită excelent de ciudatele roluri încredințate, Aida Avieriței de cel al Bunicii, un pic vrăjitoare, Mircea Alexandru Băluță de cel straniu al lui Lurch, Radu Mitrea de cel ambiguu ca gen, dar plin de elan poetic, al Unchiului Fester, îndrăgostit de Lună, evocată cu ample evoluții de dans de Andreea Hristu. Cumva reuniți de evoluții dansante comune, seria fantomatică a strămoșilor este la fel de bine pusă în valoare de Loredana Cosoveanu într-o Balerină, Ovidiu Ușvat într-un Gangster, Andreea Hristu în Marchiză, Alex Popa în Claun, Iulia Samson în Mireasă și Dan Clucinschi în Soldat. În primul rând fiecare interpret este un valoros actor, dar și un bun cântăreț pregătit de Maria Alexievici și un bun dansator, modelat de regizorul coregraf Răzvan Mazilu și de asistenta sa, Monica Petrică. Ambientul lugubru a fost asigurat de scenografia semnată de Sabina Spătariu, dar mai ales de costumele deosebit de inspirate concepute de același Răzvan Mazilu, ajutat și de perucile și machiajul realizate de Octavian Mardale.
Amestecul de umor funerar (dacă aceste două cuvinte se lasă apropiate) și de iubiri firești, este un ambient pentru care am o deschidere restrânsă, dar pot aprecia capacitatea celor care evocă cu artă și profesionalism acest univers straniu, excentric, iar Răzvan Mazilu are capacitatea de a-l contura cu excelență. Am putea spune că Răzvan Mazilu a devenit o adevărată Instituție a Musical-ului, suplinind, el, ca artist independent, inexistența unei Instituții, cum ar putea fi Teatrul de Operetă sau Teatrul de Revistă, care să pună în valoare acest gen de spectacol, ivit nu de mult timp pe scenele noastre.