Filmul regizorului georgian Rezo Gigineshvili, Pacientul no.1., laureat al Premiului Special pentru Cel mai bun regizor în cadrul Festivalului internațional de la Cottbus, prezintă în detalii naturaliste, cu un ochi clinic, agonia unuia dintre liderii indestructibilei, pe atunci, Uniuni Sovietice, Konstantin Ustinovici Chernenko, care a încetat din viață pe data de 15 martie 1985. Putem …
Asta îi cere Mercur, Nopții, în numele Zeului Jupiter. Zeii jonglează cu puterile și poftele lor, cu oamenii, cu războaiele. Cu acest dialog începe Amphitrion, piesa lui Molière, pusă în scenă de Silviu Purcărete la Teatrul Național din Cluj. În prolog, Zeul Mercur dorește ca Noaptea să îndeplinească această favoare. Să amîne venirea dimineții pentru …
Purtând un titlu sugestiv, expoziția Efectul Picasso deschisă la Muzeul de Artă Recentă este dedicată „Anului Picasso“ care, la cinci decenii de la moartea acestuia, și-a propus să îl omagieze. La inițiativa Franței și Spaniei a fost demarat un amplu program de celebrare ce cuprinde 42 de muzee din întreaga lume printre care se numără …
Aflându-ne la Ateneu, în primele zile ale lunii, la concertele Filarmonicii bucureștene, am aflat că marele dirijor rus Yuri Temirkanov a plecat în eternitate. Aflat la vârsta senectuții, încă în urmă cu un an și jumătate, abia împlinise 83 de ani, a condus Orchestra Filarmonică din Petersburg, anterior și pe cea a teatrului Mariinsky. A …
Distins cu premiul Un Certain Regard la Cannes, filmul lui Lise Akoka și Romane Guéret, Cei mai răi, ne proiectează deopotrivă în lumea cartierelor sărace, a unei periferii mizerabiliste franceze, – cartierul se cheamă ironic Picasso – într-o localitate de provincie, Boulogne-sur-Mer, și în universul copilăriei și adolescenței, într-un context social defavoriza(n)t. Un regizor belgian, …
Trăiesc din amintiri. Dominant din savoarea lor. Dacă cineva mă întreabă, cu ocolișurile binecunoscute și adîncite în șabloane, ce vîrstă am… stau pe gînduri și ezit să răspund. Nu din cochetărie. Memoria descarcă fără control, ca într-un film derulat de un aparat dereglat, zeci și zeci de imagini. Înainte, înapoi. Secvențe scurte. Sugestii. Mirosuri. Pagini …
Au fost câteva. Și au fost importante! Atât la nivelul semnificațiilor istorice, cât și la cel muzical solistic de europeană susținere, inclusiv la nivel de ansamblu orchestral. În data de 25 octombrie, la fel ca în fiecare an în deceniile din urmă, Sala Ateneului a găzduit concertul comemorativ, anume Concertul Regal Caritabil, eveniment care a …
„Secolul de aur“ al picturii olandeze a fost o perioadă de o asemenea abundență și efervescență, încât redesco pe rirea ocazională a unor „mici“ maeștri sau reliefarea unor aspecte inedite ale creației celor considerați „mari“ (Rembrandt, Vermeer, Hals…) nu mai surprinde. Și totuși, o expoziție intitulată „Jacobus Vrel, premergătorul lui Vermeer“, care a fost …
Orice în viaţa asta are un moment iniţial. În teatru este la fel. Există o clipă în jurul căreia se va ordona o poveste. O mărgea fermecată care poate să facă şi să desfacă totul. O capsulă de mătase din care fluturele îşi desface aripile şi zboară. Uneori, se întîmplă ca cele ce se povestesc …
Tigru este filmul de debut al lui Andrei Tănase, inspirat după un fapt real, petrecut în 2011, când, dintr-o neglijență a unuia dintre îngrijitori, o tigroaică botezată tandru Mihaela a evadat de la grădina zoologică din Sibiu în pădurea din apropiere, ajungând în cartierele limitrofe. Sub efectul tranchilizantului, derutată, Mihaela a fost pentru siguranță împușcată …
Despre Dragoș Morărescu, am amintirea, destul de estompată, a unei singure întâlniri, la începutul anilor 1980. Eu, fiind tânăr muzeograf craiovean, mă bucuram de orice prilej de a ajunge în capitală pentru a mă întâlni cu alți colegi de generație și de a vedea expozițiile din galerii. Așadar, a fost o întâmplare că l-am cunoscut …
La Centrul Național al Dansului București, am avut prilejul să văd o nouă creație a unuia dintre cei mai tineri coregrafi de dans contemporan, Daniel Alexandru Dragomir, Oaza nebunilor. Celelalte spectacole, Nihil Sine Deo și The Last Raid of HumanKind, le zăzusem la LINOTIP – Centru Independent Coregrafic nu cu mult timp în urmă, așa …