Ajunse la cea de a XXIV ediție Întâlnirile JTI, s-au axat întot–deauna pe domeniul dansului contemporan, și anume, au căutat excelența din această direcție coregrafică, așa cum s-a dovedit încă de la prima ediție în care invitat a fost Béjart Ballet Lausanne, după care s-au adăugat numai nume de prestigiu, dintre care amintim doar câteva: Nacho Duato și Compania Nacionl De Danza, Akram Khan Company sau Martha Dance Company. Nivelul valoric al companiei învitate în acest an a confirmat buna alegere pe care o face întotdeauna Compania JTI, prin spectacolele prezentate de Ballets Jazz Montréal pe scena „Ion Caramitru“ a Teatrului Național București, cu piesa Dance Me, pe muzica lui Leonard Cohen, un omagiu adus acestui poet și compozitor, spectacole deosebit de apreciate și îndelung aplaudate de publicul bucureștean.
În sezonul 2021 – 2022, compania canadiană a sărbătorit 50 de ani de istorie, 50 de ani de spectacole și de turnee în 67 de țări, Ballet Jazz Montréal socotindu-se un adevărat ambasador al dansului și al vitalității artistice canadiene. Cuvântul vitalitate a fost bine ales, căci, pe tot parcursul spectacolului, valurile de energie născute în scenă, prin dansul celor paisprezece dansatori ai companiei, în formații de grup, în duete sau în mai rarele momente solistice, s-au răspândit apoi în întreaga sală a Naționalului, ca un curent electric revigorator. După suite de mișcări care se succedau ca un fluviu fără odihnă, câte o scurtă secvență în care nu se auzea decât un cântec sau un vers, constituiau momente de respiro bine venite, care dădea spectatorilor posibilitatea de a se bucura apoi, din nou, de alte suite de mișcări, care curgeau parcă fără sfârșit. Înlănțuirea mișcărilor, acel legato care țese toate mișcările între ele și pe dansatori între ei, a fost o altă caracteistică a coregrafiei create de trei autori, Adonis Foniadakis, Annabelle Lopez Ochoa și Ihsan Rustem, atât de înrudiți stilistic, încât nu se simțea niciun fel de ruptură între momentele create de fiecare dintre ei, ci doar o aplecare a unuia cu precădere către dans, a altuia către jocul de lumini care introducea un nou mod de receptare a liniilor de dans și al ultimului dintre coregrafi către introducerea unor secvențe înrudite cu teatrul.
Pentru toți trei însă, contopirea cu muzica și versul lui Leonard Cohen era lucrul pe care îl căutau cu precădere. Ca în toate companiile moderne, toți dansatorii au statut egal. Andrew Mikhaiel, DaMond LeMond Garner, Yosmell Calderon, Shanna Laurie Irwin, Austin Lichty, Larissa Andrea Leung, Diana Cedeno, Alyssa Allen, Marcel Mejia, Zack Preece, John Canfield, Astrid Dangeard, Miu Kato și Ausia Jones au dovedit cu toții aceeași bună stăpânire a tehnicii clasice, atât în turații de tot felul, cât și în prizele spectaculoase, care se succedau amețitor. Dar tot acest vocabular de bază a îmbrăcat continuu veșmintele dansului modern. Această mixtură reușită se datorează în principal actualei directoare a companiei Ballets Jazz Montréal, care o conduce din 2021, Alexandra Damiani, originără din Franța, dar cu o bogată activitate internațională și, fapt important, cu o egală formare și ulterior deschidere atât pentru clasic cât și pentru modern. În fine, chiar dacă compania nu are dansatori cu statut de soliști, vreo trei dintre dansatorii bărbați au ieșit în evidență, printr-o mișcare corporală de o mare plasticitate, în câte un mic moment solistic ce le-a fost acordat.
Astfel, Întâlnirile JTI, au reușit să ne aducă un moment de bucurie, arta autentică fiind singurul nostru sprijin deplin, în vremurile apăsătoare pe care le traversăm.