Cînd Costache Negruzzi își publica Păcatele tinereților (1857) nu bănuia că fiul său mic, Iacob, era pe cale să scrie un volum căruia acest titlu i se potrivea cu mult mai bine. Tatăl avea să moară în 1868 fără să știe că mezinul ținuse la Berlin, în ultimii trei ani (1861-1864) din cei 11 ani …

În ciuda titlului abscons, a cărui alură enigmatică nu-ți spune la început nimic, volumul lui Horia Al. Căbuți se citește cu plăcere, ba chiar cu voluptatea celui care asistă la o incursiune temeinică în universul științelor. Folosind un poncif la modă, Căbuți își poartă cititorul în „odiseea cunoașterii“, numai că nu o face de unul …

După cinci ani de închisoare, Alexandru Mironescu este eliberat în toamna lui 1963. Fusese arestat la 55 de ani, vîrstă cînd stihia sordidă a închisorii roade mult mai repede decît în tinerețe. Ieșea dărîmat somatic, dar însuflețit de o credință din care își făcuse proptea de supraviețuire. Dacă mai avea vreo dorință, aceea era să …

Pe măsură ce citeşti cartea lui Tom Nichols, Sfârşitul competenţei, un zîmbet maliţios îţi strîmbă colţul gurii, ca atunci cînd, văzîndu-ţi bănuielile confirmate, îţi freci mîinile de mulţumire că ai avut fler. E reacţia de satisfacţie pe care ţi-o dă contemplarea unui rău pe care, deşi l-ai intuit demult, nu ai stat să-l descrii cu …

Învăluit în anonimat în ţară, de unde a plecat în 1962 spre a se stabili în Canada, Nicolae Cătănoiu s-a născut la Braşov în 1925 şi a urmat studii de Medicină la Cluj. Tatăl a fãcut avere în perioada interbelică (case, hoteluri, terenuri, podogorii), pentru ca venirea iminentă a comunismului să-l silească să-şi depună milioanele …

A-l citi pe Rudolf Steiner începînd cu cărţile de doctrină înseamnă a-ţi tăia orice punte de comunicare cu el. Insul e atît de enorm în revelaţiile pe care ni le pune pe tipsie că stupoarea pe care ne-o provoacă întrece dorinţa de a-i descâlci misterul. Felul senin cu care îţi trînteşte în faţă profeţii pe …

A-i citi pe Vlahuţă şi Hogaş în răspăr, strădu­indu-te a le găsi contrastele, e un act de răbdare livrescă. Cu atît mai mult cu cît România pitorească şi Pe drumuri de munte au patina unor texte desuete, pe litera cărora s-a aşezat un praf de indiferenţă colectivă. E cum ai deschide un cufăr cu vechituri …

Cine are viaţă lăuntrică nu poate să nu ţină jurnal. Cu cît petreci mai mult timp fierbînd în suc propriu cu atît impusul de a-ţi nota fierberea creşte. E ca o dospire al cărei sediment trebuie să se aşeze undeva, drept consecinţă a arderilor interne. Un soi de depunere al cărei strat creşte pe măsură …

Prins într-o formulă succintă, Radu Iliescu e un afierosit sarcastic, în fiinţa căruia credinţa pîlpîie sub forma pietăţii faţă de textele scare. Altminteri, un pios cu mai puţină evlavie faţă de Biserică şi un cîrtitor cu mai sleită abnegaţie faţă de semeni cu greu poate fi găsit. Insul e un nemulţumit sadea, genul de ciufut …

Dacă vreţi un pedant bonom la care mania scrisului să se fi altoit pe o căpoşenie de ordin simandicos, îl veţi găsi în persoana lui Cornel Nistea. Insul e incorigibil sub unghiul tenacităţii cu care urmăreşte cele trei calităţi fără de care, în opinia lui, un text nu trece proba literară: cursivitatea, claritatea şi simplitatea. …

Sunt oameni cărora excesul de rațiune le face viața un chin, retezîndu-le inițiativa și parali­zîn­du-le voința. În cazul lor, ar­gumentele logice sunt o pacoste ce riscă a le înăbuși intuiția. De aceea, cu cît reflectează mai mult la o situație cu atît șansa de a greși crește. În schimb, dacă trec direct la fapte fără …