Există un obicei ciudat, un fel de tic al discursului public, care constă în a însoți opinia, în chestiuni delicate, de o formulă devenită clișeu, golită de sens. Politicianul, jurnalistul, moderatorul de televiziune se simt obligați, când emit o apreciere asupra unui eveniment sau personaj, să atragă bunăoară atenția că nu se referă la o …
Când scriu aceste rânduri, s-au scurs șapte zile de manifestații de stradă, în câteva mari orașe, București inclusiv, la care au participat câteva mii de persoane în prima zi și câteva sute în cea de a șasea, cu un vârf în cea de a șaptea, deși mult sub așteptările organizatorilor. Trei întrebări sunt inevitabile: cine …
Constatăm aproape zilnic precaritatea cunoștințelor culturale în societatea contemporană. Nu numai românească. Zilele trecute, mai mulți parlamentari, luați la întrebări de jurnaliști, confundau estul cu vestul, nu știau cine a scris Enigma Otiliei (o fi Cezar Petrescu, o fi Camil Petrescu?!) și nici cu ce s-a ocupat Dinu Lipatti. Asta, când se lăsau convinși să …
Întâmplarea a făcut să citesc în primul număr din martie al hebdomadarului francez L´Obs un articol despre reprimarea de către guvernul chinez a populației uigure, cam odată cu redescoperirea printre cărțile tatei din anii 1950 a Poemului pedagogic al lui Makarenko, la care m-am referit în editorialul precedent. Întâmplarea s-a dovedit instructivă. Uigurii sunt o …
Mă surprinde uneori, deși am vârsta pe care o am, dorul de școală. Adevărul este că mi-a plăcut școala de când mă știu. Poate și fiindcă m-am născut într-o familie de dascăli împătimiți de școală. Tata s-a pensionat după 42 de ani de învățământ. Aveam 26 de ani când mi-a vorbit despre cei 42 de …
Am văzut câteva episoade dintr-un serial de televiziune american, The Shield (titlu tradus în românește prin Lege și fărădelege). Ceea ce se întâmplă cu poliția română în ultimele săptămâni pare a fi extras din filmul cu pricina. În film, e vorba de o unitate de intervenție dintr-o Secție newyorkeză de poliție a cărei eficiență în …
Cu decenii în urmă, fostul meu coleg de catedră Pompiliu Marcea, istoricul literar cunoscut, mi-a relatat o întâlnire cu Mircea Crișan în timpul unei călătorii în Germania, unde fabulosul comic se afla în refugiu. „Ei, Pompilică, mai aveți ședințe de partid în România?“ Ce era să-i răspundă Marcea, care își petrecea trei sferturi din viață …
Iată o temă rareori luată în considerare, deși o mulțime de consecințe, între care plagiatele, decurg din ea: cum se face o teză de doctorat. Am citit doar o carte ceva mai veche a lui Umberto Eco, un soi de ghid anterior însă epocii internetului, ceea ce îi dă un aer oarecum vetust. Internetul este, …
Ce-ar fi dacă am lăsa măcar un timp politicalele și ne-am ocupa de literatură? Sau, mai exact, de lectură. Tot se povestește că nu mai citim cărți. După cum am mai spus, eu nu sunt convins că nu se mai citesc cărți. Se citesc mai multe decât oricând în trecut. Apar, de altfel, mai multe …
La sfârșitul emisiunii noastre de la Radio Trinitas de duminica trecută, odată încheiat tabloul generației 80, credeam eu, Teodora Stanciu a scos din tolba ei mereu prea plină nu puține nume ale unor poeți la care nu mă referisem. Îi cunoșteam generozitatea critică, așa că n-am fost luat, la drept vorbind, prin surprindere. Doar că …
Tragedia de la Matei Balș de vinerea trecută mi-a rămas întipărită pe retină prin fuiorul de fum gros și negru răbufnind pe fereastra pavilionului. Am aflat mai târziu că fumul se răspândise prin tot parterul clădirii. În afara celor cinci victime carbonizate literalmente de flăcări, alte câteva zeci de persoane au suferit de pe urma …
Nu știm prea bine din cine se compune electoratul USR, respectiv AUR, și nici nu putem spune mare lucru despre membrii lor. Dincolo de orizontul liderilor celor două partide, nu vedem nimic cu ochiul liber. Rezultatele la alegeri mai degrabă complică lucrurile decât le lămuresc. Fiecare, la vremea lui, pare născut din spuma politicii: USR, …
