Poliția în serie neagră

Am văzut câteva episoade dintr-un serial de televiziune american, The Shield (titlu tradus în românește prin Lege și fărădelege). Ceea ce se întâmplă cu poliția română în ultimele săptămâni pare a fi extras din filmul cu pricina. În film, e vorba de o unitate de intervenție dintr-o Secție newyorkeză de poliție a cărei eficiență în rezolvarea numeroaselor cauze se datorează brutalității metodelor, bătăilor aplicate, abuzurilor de orice fel, colaborării cu mafioții, plus profitul de rigoare. Pe scurt, legea își datorează succesul fărădelegii, pe care reușește în final s-o combată. Între filmul american și realitatea românească este totuși o mare deosebire: eficiența nu e tocmai o caracteristică a poliției române. Care încalcă legea fără să pună capăt fărădelegii. Ceea ce se remarcă la noi este că fărădelegea face legea.

Exemplele de erori, majoritatea cu urmări letale, comise de poliție doar în ultimele câteva zile sunt cunoscute. În timp ce scriu aceste rânduri, un suicid n-a putut fi împiedicat, un tânăr sărind de pe acoperiș, deși poliția și pompierii au ajuns la timp, și cu dotările necesare. Mai puțin salteaua salvatoare, care nu există pur și simplu în dotare. Cu câteva zile în urmă, o femeie a sărit de la etajul apartamentului în flăcări, fără niciun gest al autorităților de a fi prinsă, din lipsa acestui mijloc elementar. Neputința poliției de a împiedica dubla crimă de la Onești a fost de asemenea evidentă. Negociatorul a fost depășit de situație. Ca să spargă ușa apartamentului, polițiștii au pierdut zeci de minute. Au tras apoi într-una din victime, nu în criminal. Au risipit 30 de gloanțe ca să pună capăt crizei. Într-o dimineață la 5,30, cu o jumătate de oră înainte ca legea s-o permită, cel puțin zece mascați au dat buzna în curtea unei case și au început prin a amenința cu pușca un câine, care era și el la datorie, înainte ca stăpâna casei să-l astâmpere, deși speriată moartă de conducătorul comandoului care își muta pușca de la bietul câine la biata femeie. Urlând, o întreba pe femeie cum o cheamă. În cele din urmă, s-a dovedit că mascații greșiseră adresa. Au plecat în trombă, urmăriți de femeie, care le cerea să se prezinte, căci n-o făcuseră. În casă se afla fata femeii care a avut ideea să filmeze totul. A doua zi, ministrul MAI a dat o declarație care arăta în mod clar că fusese dezinformat în bună măsură. La București, nouă polițiști au fost implicați în violențele la care l-au supus pe un tânăr, pe care l-au torturat și umilit. Au fost reținuți după șapte luni. Mă opresc aici.

Unele din aceste mari erori au avut mici consecințe. Șefii de la Onești și Bacău au fost destituiți. Anchetele deschise în alte cazuri sunt în desfășurare. Și oricum durează de luni bune. Și-au mai pierdut funcția doi ofițeri din conducerea Inspectoratului București, după o „afacere“ ceva mai veche cu clanurile. În lista de mai sus nu figurează descinderile în lumea clanurilor, ocazii și ele pentru gafe ale poliției, doar pentru că mă refer exclusiv la seria neagră din săptămâna din urmă. În orice caz, măsurile „reparatorii“ sunt departe de a ne convinge că șefii poliției își dau seama de ce se petrece realmente în parohia lor. N-am auzit ca un șef destituit să fie deferit justiției, fie măcar pentru neglijență în serviciu. O anume complicitate de breaslă e până la un punct firească. Mușamalizarea nu e. Am privit cu îngrijorare felul în care liderii sindicali din poliție își protejează clienții. Nelipsiți de la televizor, după fiecare gafă a polițiștilor, vin cu explicații de obicei echivoce. Anumite acte însă nu pot fi, nu justificate, dar nici măcar prezentate în doi peri. Până și premierul a intrat în conflict cu liderii sindicali, între care cei din poliție. Urmând o tradiție postdecembristă, liderii și-au scos trupele în stradă solicitând lefuri sporite. Unii au intrat ei înșiși în politică: Mitrea, Ciorbea, ieri, Dumitru Coarnă, azi. Zilele trecute, pe fondul dezvăluirilor, la porțile Cotroceniului, s-au adunat din nou polițiștii. Printre cei mai vocali, a fost identificat un lider sindical care fusese filmat bătând cu sălbăticie un tânăr într-o secție de poliție bucureșteană. Vă mai amintiți apoi ce mesaje transmiteau polițiștii, tot la Cotroceni, când președinte era Băsescu? Iată: „Ieși afară, javră ordinară!“ Scoși în stradă, dar nu ca să mențină ordinea, ci ca să solicite lefuri mai mari, de aceiași lideri sindicali care sunt mai bine plătiți decât Iohannis, polițiștii arătați de la o vreme cu degetul sunt nu numai bătăuși de profesie, ci și victimele unui sistem corupt.

Nu puțini se întreabă ce motivații are ineficacitatea poliției și cine se află în spatele protecției de care se bucură polițiștii și șefii lor. Nu cred că se poate răspunde simplu, dar nici că e la mijloc cine știe ce mister. Nu e vorba desigur de un singur factor care să contribuie la răspuns. E vorba cu certitudine de mai mulți. Într-o serie neagră, ei sunt următorii: politizare, instruire insuficientă, lipsa fondurilor, complicitatea de breaslă, inerția justiției și legislația proastă. Vor mai fi și alte cauze, dar cele mai importante sunt cu siguranță acestea.