Avem o instituție, Uniunea Scriitorilor. Are vechime, are prestigiu. E centenară, și-a schimbat numele, dar funcționează fără încetare din 1909, fiind condusă, între alții, de Rebreanu și de Sadoveanu și i-a inclus, de-a lungul vremii, pe mai toți marii scriitori români. Și are prezent. E o organizație de breaslă bine organizată și care funcționează coerent, surprinzător de bine, generând, la nivel național, numeroase proiecte culturale remarcabile, ce sunt cu atât mai prețioase spre a ține în viață literatura, cu cât, în această perioadă, domeniul culturii scrise a trecut într-un con de umbră, ca interes al publicului larg: colocvii specializate pe domenii (al revistelor de cultură, la Arad; al editurilor care publică scriitori români contemporani, la Oltenița; colocviul de proză la Alba Iulia; colocviul care dezbate anual mereu altă temă la FestLit -Cluj), Gala Scriitorii Anului de la Iași, festivaluri de literatură peste tot în țară, Gala Poeziei Române Contemporane (de obicei, la Alba Iulia), Turnirul de Poezie, zeci de lansări de carte și de lecturi publice. Uniunea Scriitorilor e și cea care acordă sau girează cele mai însemnate distincții literare românești: premiile anuale ale Uniunii Scriitorilor pentru volume, pe genuri literare, care se acordă tradițional la București, Premiile Scriitorii Anului de la Iași, Premiul Național „Mihai Eminescu“, Premiul Național „Lucian Blaga“ și Premiul Național „Tudor Arghezi“, toate pentru Opera Omnia, Premiul de Proză „Constantin Țoiu“, Cununa de Lauri din cadrul Turnirului de Poezie, Premiul Cartea Anului acordat de FestLit – Cluj, premiile și bursele de creație pentru tineri scriitori de la Neptun și altele, și altele. De adăugat, neapărat, că aceeași instituție fundamentală pentru literatura română, Uniunea Scriitorilor, editează nouă reviste și deține o editură, Cartea Românească, cea mai veche și mai importantă privind literatura română. În fine, tot Uniunea Scriitorilor a inițiat demersuri legislative și a câștigat drepturi pentru membrii săi: indemnizațiile de merit, suplimentul de pensie, finanțarea revistelor literare și altele. Așadar, reluând, pe scurt: avem o instituție prestigioasă, activă, valoroasă prin trecutul și prin prezentul său și, am spune ca unii care cunoaștem dinăuntru cum stau lucrurile, una dintre instituțiile culturale românești care funcționează absolut decent într-o țară ce nu excelează la nivel instituțional. Întrebarea pe care ne-o punem și pe care o adresăm public colegilor noștri este: Uniunea Scriitorilor are și viitor? Îngrijorarea noastră este justificată de situația actuală a Uniunii Scriitorilor: de ani de zile, organizația noastră de breaslă e supusă, din partea câtorva persoane foarte determinate, la un asediu nebunesc, care se desfășoară în justiție, în sute de procese. Exploatând niște formulări de o anume ambiguitate existente în unele acte legislative, aceștia lovesc bezmetic în Uniune, sperând s-o distrugă. Și neizbutind, aceiași prelungesc atacul în spațiul virtual, printr-o avalanșă de fake-news-uri mizerabile, care provoacă uriașe daune de imagine. Trebuie să decidem noi toți, membrii USR, ce ne dorim: vrem să se prăbușească ceva ce avem, și ne este de folos tuturor, și merge bine în condiții deloc ușoare sau vrem să menținem în stare de funcționare structura noastră organizatorică, încercând s-o consolidăm? Iar dacă vrem să păstrăm în viață Uniunea Scriitorilor, atunci trebuie să ieșim de urgență din expectativa comodă, vinovată și să luăm atitudine, să ne apărăm, toți. Nu doar câțiva. Toți.