Fumul gros și negru din media

Tragedia de la Matei Balș de vinerea trecută mi-a rămas întipărită pe retină prin fuiorul de fum gros și negru răbufnind pe fereastra pavilionului. Am aflat mai târziu că fumul se răspândise prin tot parterul clădirii. În afara celor cinci victime carbonizate literalmente de flăcări, alte câteva zeci de persoane au suferit de pe urma arsurilor căilor respiratorii pricinuite de fumul inhalat. Ceea ce a urmat mă face să spun că fumul gros și negru este o metaforă potrivită pentru a descrie tragedia.

Primii s-au manifestat politicienii, prin obișnuitele declarații în astfel de împrejurări, de la condoleanțele de rigoare la (Președintele, Premierul, Ministrul Sănătății) solicitarea unor reforme majore în Sănătate. Excepția a fost, ca și în alte ocazii, o doamnă al cărei nume prefer să nu-l mai pomenesc în viața mea, care a făcut circ la poarta spitalului, după ce nu i s-a îngăduit să intre. N-avea de ce să se afle acolo. Și, desigur, nicio autoritate în materie. Asta n-a împiedicat-o să-i amenințe pe cei pe care ea, personal, îi considera responsabili, făcându-i albie de porci, fără ca vinovăția să le fi fost dovedită. Limbajul e cunoscut. Am avut naivitatea să cred că, la vremea lui, Vadim a reprezentat o culme a grobianismului politic. Pe lângă răgetele Tribunului, miorlăiturile lui Dan Diaconescu vor părea decente. Iată că am trăit să aud discursurile isterice ale nenumitei doamne, întrecând cu mult baremul stabilit de înaintașii ei. Doamna nu se mulțumește să amenințe și să injurieze ca la ușa cortului, ci le vrea capul „vinovaților“, și nu îmboldindu-i pe alții să-l taie, ci declarându-se capabilă s-o facă cu mâna ei. Niciun politician n-a mai îndrăznit să-și strige în gura mare asemenea intenții. Ele sunt inacceptabile într-o lume care se consideră civilizată, chiar dacă doamna cu pricina e departe de a fi inocența întruchipată, știind exact ce și în ce scop face. Își calculează atent fiecare intervenție. Și-a creat un brand care îl copleșește, ca un fum gros și greu, pe acela al partidului din care face parte. Și-l livrează conștient, bucată cu bucată, pe șeful ei de partid. Mai e nevoie să spun în ce scop?

Doamna cu pricina n-ar putea zbura în politica românească nici cât un pui de vrabie, dacă ar conta doar pe emanațiile fumigene proprii. Îi pune la dispoziție un nor gros și negru media aproape în ansamblul ei. Tragedia recentă de la Matei Balș constituie cel mai îngrozitor exemplu de complicitate a televiziunilor cu un politician cu pulsiuni criminale. Nici nu se risipise fumul incendiului și televiziunile erau convinse că știu deja ce se întâmplase. Pe unul din posturi, puteam citi orarul (pe ecran era scris calendarul!), minut cu minut, al evenimentului. Erau arătați cu degetul „responsabilii“, deși ancheta nu începuse, iar experții tehnici se aflau abia în drum spre Capitală, despre autorizație ISU nici Arafat nu știa nimic și așa mai departe. Operația semăna cu un linșaj mediatic. Și, nu în ultimul rând, al personalului medical. În câteva clipe, medicii, eroii de până ieri, au fost înregimentați de fostul președinte Băsescu în „mafia halatelor albe“. Declarația stupefiantă i-a vârît într-o oală pe „marii profesori“ cu afaceriștii veroși din domeniul medicamentului. Li s-au identificat firme personale care căpușează statul sau cabinete private în care își petrec mai mult timp decât în spitalul de stat de unde își încasează salariile. Și așa mai departe. Un veritabil proces (și de intenție), care-i transforma pe toți marii medici ai țării în niște odioși infractori. Rudele nefericite sunt asaltate cu întrebarea stereotipă: cine credeți că e de vină? Răspuns indus: toți. Soluția? Demisia tuturor, Nicușor Dan, Voiculescu, Arafat, Cîțu. Televiziunile au aruncat asupra tragediei un nor gros și negru de fum, sufocându-și audiența. De aseară, resimt arsuri ale căilor respiratorii.