Țară ca o casă vraiște

Într-un spital din București, unde s-au cheltuit sume imense pentru modernizarea clădirii și a aparaturii, au murit arși mai mulți pacienți (15, până acum!). Cazul nu este unul izolat, s-a întâmplat de curând la Piatra-Neamț ceva la fel de tragic și suntem avertizați că astfel de nefericite evenimente se pot repeta oricând în mai toate spitalele noastre, din pricina sistemului medical învechit, nereformat și care a înghițit foarte mulți bani fără să se cunoască, așa cum înghite deșertul câțiva stropi de ploaie. În plus, în domeniul bugetar din România, salariile sunt uriașe în raport cu cele din zona privată, dar și în raport cu propria eficiență a personalului respectiv (de fapt, sunt uriașe așa, din pix, fără să se țină cont absolut deloc de performanța muncii). În plus, tot angajaților la stat li se acordă vouchere și fel de fel de sporuri inventate (de stres, de calculator, spor de șef, spor de antenă, spor de pandemie, câte și mai câte), încât țara aceasta tinde să devină un fel de Absurdistan, paradisul celor care și-au propus să jefuiască legal statul. În plus, angajările în sectorul public se fac pe pile politice, în totală nepăsare față de competența profesională (și atunci, ce să ne mai mirăm că treaba merge anapoda?). În plus, pensiile speciale au ajuns la niște cifre astronomice (nu spunem să nu existe aceste pensii, mai ales cele de serviciu, dar să aibă un nivel decent și să nu se calculeze după metode nebunești-sfidătoare, prin care ne înscriem în cartea recordurilor planetare). În plus, nu suntem în stare să rezolvăm nici problemele de infrastructură (autostrăzi și drumuri expres, căi ferate, metrou), nici pe cele legate de poluare și de protecția mediului, nici pe cele legate de școală, nici pe cele legate de termoficare și de trafic. De fapt, dacă stăm și ne gândim, mai nimic nu funcționează normal, totul se cade reparat. Țara seamănă cu o casă vraiște, în care părțile sunt puse de-a-ndoaselea, eronat: de pildă, sobele sunt montate afară și încălzesc curtea, iar coșurile se află înăuntru și umplu încăperile de fum înecăcios. Și o casă greșit construită și părăginită, nici nu știm dacă mai poate fi refăcută. Dacă nu cumva lucrurile sunt atât de stricate încât, pentru a rezolva situația, nu ar trebui demolat totul și pornit de la zero. Dar și atunci ar fi greu, fiindcă nu suntem convinși că mai există printre noi constructorii capabili să clădească trainic casa, țara adică.