Am revăzut, în transmisiune online, spectacolul Oblomov al lui Alexandru Tocilescu, pus în scenă la Teatrul „Bulandra“. M-am cutremurat. Mi s-a părut ca un testament ad litteram. O suprapunere totală a lui Toca cu Oblomov. Din toate punctele de vedere… La fel de tare m-a lovit contextul în care îl revăd. În izolare. În vremea …
Am căutat ceva în agenda de anul trecut. Și am rămas în paginile ei. De două luni și jumătate nu-mi fac planuri. Nu am mai folosit cuvîntul „mîine“. Nu am ieșit din casă. Nu am mers la teatru în București, în țară, afară, nu am fost la niciun concert, nu mi-am văzut prietenii, n-am mai …
Între 25 aprilie și 3 mai ar fi trebuit să aibă loc la Teatrul din Caracal cea de-a X-a ediție a Festivalului „Ștefan Iordache“. Ediția de anul acesta îi era dedicată lui Emil Boroghină, care a împlinit 80 de ani, colegul de facultate și prietenul lui Ștefan Iordache. În cel mai frumos teatru. Un teatru …
Plouă strașnic. Nu am pod și ploaia bate în acoperiș sfîrșitul lumii. M-am pus în vîrful patului și aștept să mă ia. Stau cu mîinile pe piept și număr. La următoarea rafală de vînt, voi zbura cu tot cu acoperișul. Să nu fiu ipocrită… demult îmi doresc asta. E clar că nu oricine merită. Trebuie …
Stau şi mă uit pe geam. Pe o antenă schimonosită de vînturi, din vîrful unei case, doi porumbei privesc lumea. Tăcut. Sînt petrecuţi, cu spatele unul la celălalt. Admir un corp cu două capete. Aşadar, fiecare vede alt orizont, altă perspectivă asupra norilor şi florilor, asupra soarelui şi a lunii, a poveştilor noastre şi din …
Stau în casă de o lună. N-am stat de ani de zile. Descopăr atîtea lucruri. Chiar şi pe mine!… Nu-mi văd prietenii. Nu merg la teatru. Nu filmez pentru „Nocturne“. Mulţi „nu“. Mă uit la televizor o dată pe zi ca să mă pun la curent cu realitatea. Cu care am o relaţie tot mai …
Zilele acestea, diminețile atît de clare și de pure mătură zgura lăsată peste tot în mine de frici. Tot felul de frici. Stau în pijama, da, pe spate, și privesc pe geam cerul atît de frumos, atît de albastru și atît de aproape de mine. Dacă privesc acest cer, pot să fiu oriunde am fost …
Viața noastră de zi cu zi este făcută din gînduri. Din gesturi. Unele declanșează acțiune, altele, meditație. Sînt gesturi care se pot constitui în categoria automatisme. Cu cîteva luptăm cîteodată și schimbăm șina, ca să nu se facă șanț. Ca și cu cele mentale. Există o categorie esențială de semne care s-au transformat în ritual. …
Cît este de complicat și de diferit totul pentru noi în așa de scurt timp. Mîine nu vom mai fi ca azi. Probabil că nici noi înșine, nici lumea asta nu va mai fi la fel. Fiecare dintre noi are acum, poate, un moment de derută, de teamă, de neputință, sîntem cînd mai puternici, cînd …
concursul pentru funcția de director al unui teatru, numit manager mai nou, este un proces birocratic strict, bazat pe lege. Acesta este primul pas. Un concurs nu este un proces electoral, însoțit de campanie electorală. A afirma că cineva „susține“ un candidat sau că nu-l „susține“ este doar o manieră subiectivă de a privi lucrurile …
Analizînd în fel și chip nominalizările din ultimii ani, îmi dau seama că ceva îmi scapă. Că nu pot să înțeleg și să admit derapajele grave. Greșeli facem toți. Cu voie, fără de voie sau de o stragie în acest sens. Important ar fi ca toate „listele“ să fie însoțite de argumente estetice și critice …
De o vreme încoace, ceea ce mai demult părea cîte o excepție de la regulă în sistemul de nominalizări pentru Gala UNITER, o greșeală punctuală a unui juriu, de a mulțumi pe cît mai mulți artiști dintr-un an teatral și nu a evidenția clar și tranșant valoarea, mi se pare deja o tendință certă. Confuză. …