Disciplinele umaniste sunt Cenușăreasa noii cunoașteri, o cunoaștere dominată de științele exacte și de științele naturii. Cele mai mari finanțări sunt acordate proiectelor de cercetare din aceste domenii, artele și științele umaniste fiind sortite unei consecvente discrimări. După o eră a „republicii literelor“, a urmat, iată, una a științelor „cantității“, a măsurilor cât mai riguroase …
Depresia – maladia secolului nostru – este „maladia păcii“, flagelul plictiselii, instalat pe fondul anemiei ficționale, a inaniției produse de absența nutrientului esențial ființei umane: povestea. E îngrozitor că o spunem, dar e cât se poate de adevărat: în vreme de război, depresia dispare, căci individul este integrat într-un proiect, într-o narațiune, din a cărei …
Calitatea cea mai evidentă a povestirilor lui Pirandello este aceea de a te introduce direct, fulgerător, într-o atmosferă pre-existentă. Ca și cum ți-ai arunca privirea într-o lume care exista înainte de a citi despre ea și care-și va continua existența și după ce lectura a luat sfârșit. Trebuie subliniată de la bun început o frumoasă …
Există momente în istoria Europei în care oamenii, cuprinși de nerăbdare sau de exasperare – după îndelungi perioade de așteptare zadarnică sau de intervale chinuitoare, tragice și buimăcitoare, precum cele reprezentate de războaie sau de molime decimatoare – declară pur și simplu că „împărăția cerurilor a venit deja“, că „mântuirea este aici“, că „lumea este …
scrisă cu verva unui lector împătimit – dar lucid, cartea lui Valeriu Gherghel îți produce, în ciuda tuturor semnelor de îndoială ridicate de autor la adresa cărților, o mare poftă de citit. Ironic, autoironic, confesiv, acid până la cinism, autorul se vrea un erudit care-și râde de erudiție, un „bufon înțelept“, sabotor al limbajului filosofic …
„Obiectul“ pe care filosofii îl opun, ca termen corelativ, subiectului cunoscător este în general ceva inanimat. Când scriu despre „realitate“, în mintea cititorilor lor se formează imaginea abstractă, extrem de schematică, a unui univers alcătuit din obiecte și lucruri artificiale, ca și când omul ar fi nu doar singura ființă rațională, ci, pur și simplu, …
Lasă iubirea urme, resturi care pot fi dezgropate în urma unor săpături arheologice? Cătălin Pavel încearcă să ne convingă că și acesta, ca orice alt fenomen uman, este producător de resturi, de rămășițe din care se poate reconstitui lumea, altfel atât de evanescentă, a amorului. Evanescentă – chiar și când persoanele implicate într-o afacere sentimentală …
Nu cred că se mai poate imagina ceva care să nu fi fost spus despre iubire și ură, prieten și dușman și despre toate combinațiile acestor termeni: iubirea devine (pentru că, de fapt, o conține de la bun început) ură, dușmănia este o formă nemărturisită de iubire, un alt exemplu al apropierii termenilor contradictorii, străvezie …
Un zoolog care scrie un tratat de antropologie tinde, prin fișa postului, să accentueze genul proxim, animalul, în defavoarea diferenței specifice, raționalitatea. Oricâte greutăți s-ar strădui să așeze pe cel de-al doilea taler, primul se va ridica incomparabil mai sus. „Umanul“ pare să fie un „animal îmbunătățit“ ca să parafrazez o sintagmă din literatura teologică. …
Ce ar mai rămâne din creștinism dacă toate dogmele privitoare la divinitatea lui Iisus Hristos s-ar prăbuși? Dacă, de pildă, s-a descoperi, fără putință de tăgadă, scheletul lui Iisus din Nazaret? Cu o asemenea întrebare ar trebui să-și testeze credința orice credincios creștin. Și – cine știe? – poate că prin eliminarea a ceea ce …