Nu cred că se putea un context mai potrivit pentru o cronică la Elogiul mersului, cartea lui Shane O’Mara, profesor de neuroștiințe la Trinity College din Dublin, decât al vremurilor de față, când interdicțiile sau restricțiile de mobilitate la scară largă, planetară – de o noutate absolută – ridică probleme, la rândul lor insolite, cu …

potențialul (dar și activul) distrugător al creștinismului reprezintă o temă importantă de dezbatere. În spațiul nostru cultural, stâpânit mai curând de conformism, de tradiționalism, de obediență și de o religiozitate în fond neasumată, o dezbatere pe această temă lipsește aproape cu desăvârșire. Responsabilă pentru o asemenea stare de lucruri este repulsia lăsată în urmă de …

Disciplinele umaniste sunt Cenușăreasa noii cunoașteri, o cunoaștere dominată de științele exacte și de științele naturii. Cele mai mari finanțări sunt acordate proiectelor de cercetare din aceste domenii, artele și științele umaniste fiind sortite unei consecvente discrimări. După o eră a „republicii literelor“, a urmat, iată, una a științelor „cantității“, a măsurilor cât mai riguroase …

Depresia – maladia secolului nostru – este „maladia păcii“, flagelul plictiselii, instalat pe fondul anemiei ficționale, a inaniției produse de absența nutrientului esențial ființei umane: povestea. E îngrozitor că o spunem, dar e cât se poate de adevărat: în vreme de război, depresia dispare, căci individul este integrat într-un proiect, într-o narațiune, din a cărei …

Calitatea cea mai evidentă a povestirilor lui Pirandello este aceea de a te introduce direct, fulgerător, într-o atmosferă pre-existentă. Ca și cum ți-ai arunca privirea într-o lume care exista înainte de a citi despre ea și care-și va continua existența și după ce lectura a luat sfârșit. Trebuie subliniată de la bun început o frumoasă …

Există momente în istoria Europei în care oamenii, cuprinși de nerăbdare sau de exasperare – după îndelungi perioade de așteptare zadarnică sau de intervale chinuitoare, tragice și buimăcitoare, precum cele reprezentate de războaie sau de molime decimatoare – declară pur și simplu că „împărăția cerurilor a venit deja“, că „mântuirea este aici“, că „lumea este …

„Obiectul“ pe care filosofii îl opun, ca termen corelativ, subiectului cunoscător este în general ceva inanimat. Când scriu despre „realitate“, în mintea cititorilor lor se formează imaginea abstractă, extrem de schematică, a unui univers alcătuit din obiecte și lucruri artificiale, ca și când omul ar fi nu doar singura ființă rațională, ci, pur și simplu, …

Nu cred că se mai poate imagina ceva care să nu fi fost spus despre iubire și ură, prieten și dușman și despre toate combinațiile acestor termeni: iubirea devine (pentru că, de fapt, o conține de la bun început) ură, dușmănia este o formă nemărturisită de iubire, un alt exemplu al apropierii termenilor contradictorii, străvezie …

Un zoolog care scrie un tratat de antropologie tinde, prin fișa postului, să accentueze genul proxim, animalul, în defavoarea diferenței specifice, raționalitatea. Oricâte greutăți s-ar strădui să așeze pe cel de-al doilea taler, primul se va ridica incomparabil mai sus. „Umanul“ pare să fie un „animal îmbunătățit“ ca să parafrazez o sintagmă din literatura teologică. …

Ce ar mai ră­mâne din creș­tinism dacă toate dog­mele privitoare la divinitatea lui Iisus Hristos s-ar prăbuși? Dacă, de pildă, s-a descoperi, fără putință de tăgadă, scheletul lui Iisus din Nazaret? Cu o asemenea întrebare ar trebui să-și testeze credința orice credincios creștin. Și – cine știe? – poate că prin eliminarea a ceea ce …