M-am întrebat, nu o dată, ce ar fi de schimbat astfel încât viața literară, condiția scriitorului român și, în general, literatura română să arate mai bine. Și, oricât m-am străduit, n-am deslușit o soluție acceptabilă și aplicabilă. Teoretic, putem spune că asta și asta sunt de schimbat, dar, în fapt, nu cred că e cu …
M-am întrebat ce aș alege, dacă ar fi să numesc și să descriu acel loc din țară de care sunt legat sufletește, fie datorită frumuseții sale (sigur că da, frumusețea înseamnă percepție subiectivă!), fie din motive personale (locul unde mă simt acasă sau unde mi s-au întâmplat lucruri care m-au marcat…), fie datorită valorii sale …
Să încep așa cum se cade: fixând locul și timpul povestioarei de față, al cărei personaj este chiar autorul acestor rânduri. Așadar: m-am născut și am copilărit într-un orășel de la marginea de sud-vest a țării, pe vremea Războiului Rece. Dunărea forma acolo frontiera care ne despărțea de statul vecin, Bulgaria. În copilărie, urcam des …
Am trecut de curând prin- tr-o încercare neobișnuită pe care îmi iau libertatea s-o prezint în această pagină. Așa cum am anunțat chiar într-un număr din România literară, unul dintre motivele principale ale retragerii mele din funcțiile pe care le dețineam a fost proiectul literar în care eram prins: scriam un roman și aveam nevoie …
Când mă gândesc la literatura română de astăzi, îmi vine în minte imaginea unei familii nobile din anii 1950 (vremuri noi, brutale), care locuiește într-un palat din centru până dau buzna peste ea niște inși oarecare; aceștia, treptat, o alungă din încăperile principale și o împing spre margine, astfel încât deținătoarea de drept a palatului …
Am luat o decizie pe care se cuvine s-o anunț public, întrucât aduce o schimbare privind activitatea mea instituțională. Am hotărât ca de la 1 ianuarie 2021 să fac un pas înapoi. Mă retrag atât din funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, cât și din cea de director executiv al revistei România literară. Ambele sunt …
O viață. Pagini dintr-o epopee efemeră – câteva precizări, probabil inutile, despre facerea cărții Am scris această carte stăpânit de un sentiment puternic și foarte clar conturat: era ca și cum, scriind, viața s-ar fi mutat din trup în textul ce tocmai se năștea. Trăiam scriind. Capacitatea de a rămâne viu, de a-mi păstra o …
Trăiesc indescriptibilul. O viziune Drumurile se șterg sub pașii mei, cerul devine casant, se sparge în câteva locuri. Prin deschizăturile absurd ivite se revarsă valuri de tăcere grea. E o tăcere care spune ceva pe un ton poruncitor, dar nu înțeleg ce spune. Tot prin spărturile acelea izbucnește un vânt versatil: lingușitor la început și …
Dacă, aflându-ne în interiorul mișcării literare, facem un efort de distanțare și privim întregul, încercând să-l cuprindem, ce anume observăm că se petrece în spațiul literar autohton? Poate nu evident, dar în mod sigur are loc un proces de redistribuire a rolurilor și de schimbare a ierarhiilor literare. Atât în ceea ce-i privește pe protagoniștii …
A închide ochii Moartea a intrat în viața mea încet-încet, pe nesimțite, ca un grăunte de muștar care e mic, neînsemnat la început, iar apoi crește până se face copac în ale cărui ramuri se adăpostesc păsările cerului… Într-o zi mama a exclamat către tata: „Biata doamnă Duțulescu, a închis ochii și ea!“. Eu, sincer, …
*** Mi-am propus, în acest roman, nu știu cât am și reușit, să creez o situație epică și să descriu un loc/ locus/ topos, care, amândouă, și povestea și locul, sunt arhetipale pentru condiția umană. S-ar zice, de neocolit. Am convingerea că, la nivel mental, la nivelul imaginației, al vieții sufletești, toți am trăit sau …
Un apropiat povestea dezamăgit că a discutat cu studenții săi de la Litere despre Marin Sorescu, iar aceștia nu-i studiaseră în liceu poezia și nici n-o citiseră. Sorescu reprezintă, nu încape îndoiala, una din cele mai sigure valori ale literaturii noastre din perioada postbelică și, totodată, în plus, scrisul său are avantajul de a fi …