Am luat o decizie pe care se cuvine s-o anunț public, întrucât aduce o schimbare privind activitatea mea instituțională.
Am hotărât ca de la 1 ianuarie 2021 să fac un pas înapoi. Mă retrag atât din funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, cât și din cea de director executiv al revistei România literară. Ambele sunt posturi de evidentă centralitate și de maximă responsabilitate, care îl suprasolicită, intelectual, nervos, pe cel care le deține. Ce înseamnă să ocupi asemenea poziții în mediul nostru literar răscolit de orgolii, de infatuări, de ambiții neîmplinite și de răfuieli în van? Înseamnă și să duci lupte care nu sunt ale tale, mintea ta să devină sala de așteptare pentru dorințele altora, să te disloci pe tine de tine însuți și să te umpli până la refuz de vieți străine. Cum înseamnă și să mergi, asumat, la pierdere tu, ca persoană, nu la câștig. Să-ți îndeplinești îndatoririle, renunțând la tine. Să rămâi pe terenul disputat nu în folosul tău, ci în vizibil deficit (nu doar!) de imagine. Să rămâi știind că ești, adeseori, fără nicio șansă: adică, oricât te-ai strădui, oricâtă osteneală-imaginație-abnegație-inteligență ai pune în ce întreprinzi, te afli în situația cuiva care țintește să ordoneze haosul însuși. Iar la sfârșit, când stai și socotești, chiar dacă numeri destule izbânzi și fapte bune, să nu speri recunoaștere și recunoștință, ci să te aștepți la lovituri și ofense.
Am ocupat aceste poziții mult prea mult timp, în condiții dificile, și am ajuns la o extenuare care mă împiedică să continui. În plus, sunt prins într-un proiect literar personal deloc simplu, care presupune un efort și o concentrare cu totul deosebite.
Dar țin să precizez că nu mă voi retrage complet din viața literară și din activitatea celor două instituții, de care mă simt atât de legat. Voi fi alături de colegii mei, însă din plan secund, cu sarcini mai ușor de dus. La revistă, ca președinte al fundației România literară, voi coordona activitățile adiacente derulate prin fundație pentru funcționarea revistei, dar fără implicare în munca redacțională și în conținutul publicației. Iar în cadrul Uniunii Scriitorilor voi ocupa un post de consilier, punând la dispoziția conducerii alese experiența acumulată în acești cincisprezece ani bogați în încercări de tot felul.
Iar dacă mă voi vindeca de această oboseală care dă peste margini, nu exclud chiar posibilitatea de a reveni la situația dinainte, în cazul în care va fi nevoie de mine și mi se va cere.