Poemul săptămânii de Angela Furtună

îngerul taborului până la cer pe treptele tocite o jivină își cară taborul învățând să-și nască puii prin cuvinte – deodată cântecul izvorăște și din nou se așterne pacea ca o cișmea vindecătoare de unde femeia apostol din Samaria de la Cetatea Sihar i-a dat apă să bea Învățătorului și atunci au știut că vei …

Poeme de Ioana Diaconescu

O lume rece O lume rece O și mai rece lume Cu un acoperiș de gheață Ce se topește în preamultul frig Ce naște stropi de apă înghețați Fără zăpadă pe deasupra Pe firmamentul înstelat Stelele plîng de frigul care urcă De pretutindeni te cuprinde gheața Ca un sicriu prea transparent Și cast Cu ingenuitate …

Răspuns pentru profesorul de medicină Peter Manu și profesorul de fizică Michael Finkenthal

Printr-o strînsă colaborare între Facebook, RFI România, revista „Observator cultural“, s-a iscat, începînd cu 7 februarie a.c., un caz nou, în intenția creatorilor lui internațional, întins între SUA, Israel, România. Participă la el ca acuzatori publici profesorul de medicină Peter Manu, profesorul de fizică Michael Finkenthal. Obiectul cazului: Marta Petreu și Eminescu. Totul pleacă de …

Pânza textuală ca bandaj al istoriei

Asumatul Jo confesso (mărturisesc) în limba natală, catalană, a devenit în traducerea românească acel Confiteor din latină care dă numele rugăciunii din deschiderea liturghiei catolice, și asta în ciuda unei monumentale mărturisiri asumat laice a lui Jaume Cabré, rostită de personajul central Adrià Ardevol. Romanul ar putea fi citit ca o teodicee. Confiteor este întinderea …

Mario Vargas Llosa – Gabriel García Márquez – Două singurătăți: Romanul în America Latină

Prezentare și traducere de Tudora Șandru Mehedinți Într-un captivant dialog magistral, recenta carte Două singurătăți: Romanul în America Latină reunește mărturiile prețioase a două personalități de geniu ale literaturii de expresie spaniolă, ambii scriitori laureați ai Premiului Nobel: peruanul Mario Vargas Llosa și columbianul Gabriel García Márquez. Evenimentul a avut loc la Lima, în septembrie …

Ploaia de la Borodino

N-am fost decât o singură dată în Rusia. Câteva zile, la Moscova, în urmă cu douăzeci de ani. O singură dată am fost și-n Ucraina. Și tot câteva zile, la Kiev. Mai înainte de asta, însă, fusesem de nenumărate ori, și într-o parte, și-n alta, prin intermediul cărților lui Gogol și Bulgakov, mari scriitori ruși …

ROMULUS RUSAN: Fragmente și fărâmituri

Jurnal despre G.B. Demult trebuia, poate, să încep un jurnal despre G.B., cu care, iată, de 21 de ani ne cunoaștem, ne facem vizite (ce sărac sună expresia asta), schimbăm telegrame și telefoane, ne inflamăm și răcim, dar rămânem în tot acest timp foarte legați, fără încetare legați. G. îmi reproșează adesea că nu țin …

Poeme de Emil Nicolae

Memorie Nu e cazul să te prefaci uituc oricum uitarea vine ca o maree și pleacă vine ca un anotimp și se retrage din când în când cineva se naște ca să nege creația în hamacul fulgerelor te legeni deasupra orașului jos băltește cartierul tău de beton și încerci să-nțelegi cum și-a pierdut homo sapiens …

O utopie negativă a teatrului

Plurivalența creatoare a lui Horia Gârbea s-a concretizat deplin în cele patru decenii de literatură fără frontiere, începând cu poeziile publicate în 1982. Editorial, debutează un an mai târziu în dramaturgie: Doamna Bovary sînt ceilalți. În anii ’90, de creație efervescentă, se afirmă în proză cu volumele Misterele Bucureștilor și Căderea Bastiliei. Pentru ca în …

O scrisoare a lui Ion Horea – Imnul Național al României …„l-ar fi făcut chiar El, cu ajutorul lui Păunescu poate“

Ion Horea a fost şi a rămas unul din poeţii mei preferaţi. Îmi cumpăram, încă în studenţie, toate volumele sale de versuri (multe dintre ele apărând la Editura clujeană Dacia), inclusiv culegerea antologică, Eu trebuie să fiu. Prefaţă de Edgar Papu, Editura Albatros, Bucureşti, 1994 (Colecţia „Cele mai frumoase poezii“) sau ediţia din BPT, Locul …

Toxicitate umană

În ultima vreme, de câte ori am vrut să scriu despre un subiect, m-am surprins gândindu-mă dacă e bine, dacă e corect sau safe, dacă nu „se supără cineva“ ș.a.m.d. Trăim în era suspiciunii indiferente: lumea a devenit tot mai atentă la ce spui, gata mereu să sară ca arsă la orice poate să pară …