Regretatul L. M. Arcade, un român stabilit la Paris, relativ bogat, cu veleități de scriitor, m-a găzduit în 1991, timp de o săptămână, în subsolul blocului cu zece etaje (din Neuilly-sur-Seine) al cărui proprietar era. El locuia sus, la nu mai țin minte care etaj, într-un apartament de lux, iar eu într-o încăpere întunecoasă, care …
Pe vremea când etern găunoasa conducere a României încă nu interzisese focurile de primăvară din grădini și de pe câmpuri, obișnuiam să ard la mine în livadă, după fiecare ieșire din iarnă, crengi și frunze uscate. Focul, prietenos, mistuia cu o hărnicie lentă toate resturile vegetale pe care i le aduceam, iar fumul, subțire și …
De ce au pomii mii de frunze? Dintr-un nesaț de a trăi. Din nevoia de a-și multiplica suprafața de contact cu aerul și cu lumina. Dacă aveau doar trunchi și ramuri ar fi primit mult mai puțin din oferta generoasă a lumii. Miile de cărți pe care le-am citit au fost pentru mine, la fel, …
Duc o viață complet diferită de cea pe care mi-am dorit-o. Parcă un zeu beat, dornic să se amuze, m-a extras din viața mea în care credeam că sunt instalat definitiv și m-a aruncat în viața altcuiva. Ce caut eu aici unde mă aflu acum? Cine sunt acești oameni care mă înconjoară? De ce fac …
Închid ochii și mă întorc în timp, până în 2010. Sunt la Oxford. Mă impresionează mai mult decât orice altceva aici practicarea responsabilă a învățăturii. De aproape o mie de ani vin la Oxford tineri din Anglia și din multe alte țări ale lumii să se formeze ca intelectuali. Piatra din pavajul aleilor și din …
Când se întâmplă să fulgere în timp de noapte, parcă ne fotografiază Dumnezeu. Sau un trimis al Lui, care ar urma să-I raporteze ce mai fac ființele create de El, după chipul și asemănarea Lui, în ziua a șasea a Facerii. Totdeauna fulgerele au măreție. N-am văzut niciodată un fulger meschin. Când eram copil, tata …
Multă vreme nu mi-am dat seama că modul de a mânca al contemporanilor mei s-a schimbat. Trecerea de la ceva la cu totul altceva s-a petrecut lent, insesizabil. Într-o zi însă, pe neașteptate, am avut o revelație. …Chelnerul mi-a așezat în față o farfurie goală, pe care erau… o pată portocalie și, chiar în mijlocul …
Am aflat cu întârziere de soarta tragică și eroică a unui om care ar merita o statuie în mijlocul Bucureștiului: Nicolae Trocan. A fost ofițer de aviație și, după ocuparea țării de către sovietici, s-a opus cu arma în mână, ca și alți patrioți din mișcarea de rezistență, instaurării cu forța a comunismului în România. …
Eram student în anul III (ceea ce înseamnă în 1968), când Marin Sorescu a apărut pe coridoarele Facultății de Limba și Literatura Română, nedumerit, cu aerul cuiva care a nimerit într-un labirint. L-am recunoscut imediat. Deși abia trecuse de 30 de ani, era faimos (cam așa cum este astăzi Messi). Editorii îl editau, cititorii îl …
De câte ori călătoresc cu avionul retrăiesc entuziasmul primilor constructori de aparate de zbor. Datorită lor, oamenii și-au învins, pentru prima dată în istorie, deplorabila condiție de ființe pedestre. Trăiam de mii de ani cu o limitare umilitoare. Vedeam cum viețuitoare mai puțin inteligente decât noi zburau în necuprinsul cerului, dar noi nu eram în …
Copil fiind, obișnuiam să mă uit atent, fermecat, cu o curiozitate insațiabilă, la tot ceea ce mă înconjura. Culcat pe burtă și sprijinit în coate în grădina bunicii, lângă tufele de zmeură, urmăream mersul zigzagat și hotărât al furnicilor printre firele de iarbă, care lor li se păreau, probabil, un fel de copaci. Unele purtau …
Îmi răsună încă în minte, după mai bine de o jumătate de secol, fâșâitul roților de bicicletă pe asfalt. Eram adolescent, ars de soare și cu părul încâlcit, și pedalam fără griji, sub cerul înalt de vară, pe șosele mărginite de păduri sau lanuri de grâu. Eram fericit fără să știu că sunt fericit, ceea …