Despre statui

Am aflat cu întârziere de soarta tragică și eroică a unui om care ar merita o statuie în mijlocul Bucureștiului: Nicolae Trocan. A fost ofițer de aviație și, după ocuparea țării de către sovietici, s-a opus cu arma în mână, ca și alți patrioți din mișcarea de rezistență, instaurării cu forța a comunismului în România. După șase ani de luptă în clan destinitate, a fost prins și condamnat la moarte de un tribunal improvizat. La 20 iulie 1953, la vârsta de treizeci de ani, a fost împușcat și aruncat într-o groapă comună.

Impresionant este faptul că anterior, pe parcursul anchetei, el nu a cerșit în niciun fel mila anchetatorilor, deși știa că riscă să fie condamnat la moarte. Dimpotrivă, i-a sfidat pe călăi, asumându-și atitudinea anticomunistă și afirmându-și răspicat opțiunea pentru o Românie democrată:

Subsemnatul Nicolae („Nae“) M. Trocan, cu domiciliul în trecut în comuna Zegujani, județul Mehedinți, astăzi nestabil în regiunea Gorj, fiind major, conștient de urmările ce vor decurge și în deplinătatea facultăților mintale, declar:

Sunt anticomunist, sunt pentru credința în Dumnezeu, țară și neam, monarhie, până în măduva oaselor, am fost român, sunt român și vreau să mor român, sunt împotriva tuturor străinilor – fie de orice neam ar fi – care prin dictat doresc să impună sistemele lor sociale, politice și culturale în dauna poporului nostru, a originilor noastre, a obiceiurilor noastre. Și, mai pe scurt, sunt trup și suflet din trupul și sufletul țării mele.

Aceasta-mi este declarația pe care o semnez.

Vă rog să atașați atât scrisoarea, cât și declarațiile în original, dacă se poate, dosarului meu de la Curtea Marțială Craiova. Am această satisfacție, domnule șef, că oricare ar fi rezultatul cu mine, am ajutat și eu, fie chiar cu o pietricică, la clădirea edificiului România Democrată, în înțelesul adevărat al cuvântului meu, de mâine.

Fie ca generațiile viitoare să ia pildă de suferințele noastre, de contribuțiile noastre de care mă simt și mai mândru“.

(Declarația e reprodusă din studiul Organizații subversive și contrarevoluționare. Mișcarea română de rezistență din Mehedinți 1949-1952. Documente și interviuri, Fundația Academia Civică, 2018).

Este un document important, un exemplu de curaj și demnitate, care ne aduce aminte ce oameni de caracter au fost exterminați de regimul comunist.

*

Nicolae Trocan nu are statuie, dar Eugen Simion are. Și anume un bust de bronz, în comuna Dumbrăveni din județul Suceava, alături de alte două busturi, al lui Mihai Kogălniceanu și al lui Mihai Cimpoi (ce legătură o fi între ei numai Dumnezeu știe).

Ansamblul sculptural se află în fața unui edificiu impunător, pe frontispiciul căruia scrie: Centrul Cultural „Acad. Eugen Simion“.

Era o vreme când decența nu permitea glorificarea scriitorilor în viață…