La scurtă vreme după moartea lui Eminescu, un poet cu numai opt ani mai tânăr decât el, Alexandru Vlahuță (18581919) a început să fie considerat un nou Eminescu. La fel, un nou Eminescu, va fi proclamat, în anii ’60, Ioan Alexandru. După ce l-a acceptat destul de greu pe autorul Luceafărului, societatea românească a trecut …
pentru Ion Minulescu, literatura nu are decât o obligație: să placă. Ea nu trebuie să se axeze pe o metafizică, se mulțumește și cu o filosofie ieftină. Nu evită sentimentalismul, dacă sentimentalismul este cel care îi cucerește pe cititori. Renunță la grija de a fi verosimilă, pentru a da mai mare libertate imaginației. Nu moralizează, …
Ca și Cezar Petrescu, Victor Ion Popa (1895–1946) știa ce anume interesează publicul și cum anume trebuie să scrie ca să-l atragă. Cunoștea secretul succesului. Putea să fabrice oricând un best-seller. Foarte productiv ca dramaturg (a scris, printre altele, comedia idilică Take, Ianke și Kadâr care place și azi și se joacă în fața unor …
N-ar fi exclus ca Petru Dumitriu, scriind Cronică de familie, 1957, să se fi aflat într-o relație de emulație cu Ion Marin Sadoveanu, autorul romanului Sfârșit de veac în București, 1944. Romanul lui Ion Marin Sadoveanu, primul dintr-o proiectată trilogie, Lumea (din care până la urmă a mai apărut doar al doilea, Ion Sântu, 1957) …
S-a recunoscut în general faptul că Nicolae Manolescu este cronicarul literar numărul 1 al țării, că decenii la rând, în timpul comunismului, dar și după 1989, a funcționat ca o instanță a bunului-gust. În această calitate a făcut – și continuă să facă și în prezent – mari servicii literaturii române, întâi opunându-se ideologizării ei …
influența apăsătoarei proze a lui Dostoievski s-a extins lent (de la mijlocul secolului nouăsprezece și până spre sfârșitul secolului douăzeci), ca un nor radioactiv, spre țările din vestul Rusiei, până a cuprins întreaga Europă. Mulți prozatori europeni – ca Franz Kafka sau Albert Camus, Gala Galaction sau Nicolae Breban –, contaminați, au descoperit și ei …
Restaurantul „Jariștea” din București este nu numai un restaurant, ci și o instituție de cultură. Dacă îl vizitezi, găsești de băut, de mâncat și mai ales de învățat. Proprietara lui, Aurora Nicolau – nume de scenă: Kera Calița – este chiar cea care l-a creat. În spațiul, lui se reconstituie un mod de viață, din …
La 25 iunie 1851 publicația franceză „Teatrul“ anunță încetarea neașteptată din viață a tinerei și admiratei artiste Dridri (pe numele ei adevărat, Marie Angélique Chataignez). Cu această informație începe romanul lui Vasile Alecsandri, publicat în formă de foileton în 1871 în „Revista contimporană“ și rămas neterminat. Autorul i-a adăugat ulterior două scrisori, reproduse ca o …
Înainte de 1989 am stat de vorbă cu mulți scriitori și ziariști din țări care n-au trecut prin experiența tristă a comunismului. Le-am explicat ce s-a întâmplat la noi după război, dar n-am reușit să mă fac înțeles (sau crezut). Unii dintre ei m-au rugat să le recomand un roman edificator, de genul celor scrise …
Într-o frumoasă zi de vară a anului 1980, eu și Domnița stăteam de vorbă în piața din fața Ateneului (ocupată în prezent de o parcare pentru mașini) cu Nicolae Manolescu, admirat de noi amândoi încă de pe vremea când îi fuseserăm studenți. Ne treziserăm față în față cu el din întâmplare și ne bucuram că …
Înainte de 1989 n-am avut voie să călătoresc în Occident. Occidentul îl visam, mi-l imaginam, îl inventam. În schimb am putut vizita mai multe țări comuniste. Toate semănau între ele. Dacă în magazine sau pe străzi nu s-ar fi vorbit altă limbă decât româna, aș fi crezut de fiecare dată că mă aflu tot în …
În timpul lui Ceaușescu, era la modă dansul tematic, preferat de juriile Festivalului Național „Cântarea României”. Țin minte și acum un spectacol de dans tematic, pe tema chimiei, dedicat Elenei Ceaușescu, proclamată chimista numărul 1 a țării, deși era practic o analfabetă. Pe scenă evoluau, unduindu-se, mai multe muncitoare tinere (nu dansatoare profesioniste), îmbrăcate în …